adela & sasha davidescu

Nu stiu cate pot face oamenii mari intr-o saptamana dar eu va spun ca am facut destule. E o lume mult mai dura in afara burtii mamei si asta se poate vedea foarte usor. In primul rand s-a schimbat partea cu hrana. S-a taiat conducta si acum primesc cand de la san cand prin biberon lapte – si doar lapte. Cel de la san e putin si curge tare greu … in schimb m-am obisnuit bine cu cel de la biberon. Si in maternitate am primit supliment “artificial” si cum am ajuns acasa, Andra a facut rost de preNAN un lapte foarte hranitor de la Nestle.

Adaptarea cu mancarea a fost cum a fost, dar tot orarul da mari batai de cap lui mami si tati. Parca niciodata nu sunt gata la timp cu masa, in schimb cu schimbatul pampersilor se misca rezonabil. Dupa semnalizari primesc imediat un scutec nou. Nu am ratat nici ocazia de a trage o “arteziana” in nasul lui mami si de a o speria pe cinste. A fost fun asa ca m-am hotarat sa refac scena si o zi mai tarziu. Incep sa ma obisnuiesc in haine iar salopetele imi plac mai mult pentru ca ma pot misca in voie. Dar nu scap de cele doua bunici si ma mai pricopsesc din cand in cand cu o “infasurare” – hei acum sunt baiat mare …. nu mai am nevoie de hainele alea de mumie egipteana !!!

Marti dimineata a cazut si clema cu buric cu tot. Din pacate o mica coaja a mai ramas asa ca prima baita mai are de asteptat doua-trei zile. A venit si mamaia de la Alexandria si am fost tare bucuros sa o cunosc. Multe chestii se intampla intr-o saptamana. Azi am primit si certificatul de inmatriculare – ma rog … de nastere. Am fost trecut chiar si in livretul familiei Davidescu si sunt gata sa primesc chiar si alocatie de la Primarie. Credeati ca s-a terminat saptamana …. nici pe departe. Tocmai cand vocea ragusita a tatei gangurea iar un “La Multi Ani!” – mi-am adus aminte de prima zi de la spital, cand, suna la interfon D-na doctor Calapod, pediatrul meu. Dap, prin grija tatei si a colegelor lui de la HR de la Zapp am fost si eu inscris la Medicover. Iar clinica nu s-a dezmintit si din prima zi a venit la inspectia tehnica periodica – termen de o saptamana. Abia adormisem cand am fost trezit si intors pe toate partile, pus sa merg si sa apuc, ascultat si palpat peste tot. D-na doctor a plecat foarte incantata de mine, dar cel mai important, le-a insuflat lui mami si tati increderea ca tot ce au facut pana acum a fost bine si ca ma dezvolt cum trebuie. Am trecut chiar si testul cantarului … am reusit ca intr-o saptamana sa revin si chiar sa depasesc cu 50g greutatea de la nastere (merci nea CMAN pentru cantarul ala de aprozar la care ai improvizat cosul ala cu plasa de sfoara).

Cam astea si multe altele au fost saptamana asta …. vizite, papa, caca, somn, spalat la fundulet, uns cu ulei, joaca cu bunica, joaca cu mamaia (cealalta bunica – vin in grup organizat mai nou).

Sunt obosit rau asa ca dupa ce am ras 90ml am dat un zambet prelung, o ragaiala pe cinste, o sedinta de sughit, cateva randuri pentru voi pe blog si m-am culcat linistit in camera mea. Toata aceasta liniste va dura insa pana maxim pe la ora 2-3 dimineata … parintii mei stiu de ce !!!

Draga Mosule,

Sa stii ca parintii mei m-au ajutat sa te intampin asa cum trebuie. Aseara te-am asteptat toti trei cu un brad mare si frumos impodobit (mai mult de tati avand-o pe mami doar ca asistent regie).

Cadourile nu s-au lasat asteptate.

Mai intai a aparut un scaun de masina asa cum mi-am dorit . El a fost adus de nenea Titi si Kuki (pe care i-am vazut prima oara si am aflat ca sunt unchii mei). Ei s-au intalnit cu tine pe drum si cum sacul tau de jucarii era foarte plin, scaunelul n-a mai incaput si i-a rugat pe ei sa il aduca. El mai avea de dus jucarii si abia dupa aceea urma sa treaca si pe la mine.

Dupa aceea au aparut buni + bunelul si matusa Dana. Eu cred ca tu ai trecut cu cadouri pe la noi chiar cand eu eram cu mami la mine in camera si restul lumii la o sueta. Am gasit sub brad o gramada de cadouri: hainute (adevarul este ca inca nu am o garderoba bine pusa la punct), zdranganele, bibi, suzete. Dar cel mai cel este un trenulet cu preferatul meu Winnie care face o multime de lucruri si cand voi fi mai maricel am dreptul sa il conduc fiindca am si sapca de conductor de tren

Oare am fost eu chiar atat de cuminte? Mosule, cum sa iti multumesc pentru toate acestea? Nu pot decat sa iti promit ca voi fi cuminte, ascultator si imi voi iubi parintii asa cum si ei ma iubesc.

Cu drag, Sasha.

Draga Mosule,

Mami si tati m-au rugat sa iti transmit (asta din cauza ca bebeii au prioritate la mosu’) ca iti multumesc pentru “cadoul” facut (adica eu) si mai ales pentru faptul ca ne-ai ajutat pe toti 3 sa ne petrecem sarbatorile acasa asa cum se cuvine.

Am depasit deja momentele de enervare legate de externare si in sfarsit m-am putu bucura de camaruta mea. Intre timp (de cand eu cu mami am plecat la spital) au mai aparut niste obiecte noi: o cadita customizata, o masuta de schimbat, un carucior si doua carticele de povesti tare frumoase de la Catalina si Dinu. Si am mai primit ceva: multe urari si salutari din partea tuturor adica, ca sa il citez pe nenea Dragos: matusi, bunici, nasici + nasi, fini si amici. Le multumesc din suflet tuturor!

Mosule, nu stiu daca figurez inca pe lunga ta lista cu nume de copii avand in vedere ca am cam intarziat fata de termenul propus. Parintii mei mi-au spus ca nu este inca prea tarziu pentru scrisoare. Eu mi-as mai dori (sa stii ca nu neaparat pentru mine ci pentru a le usura viata lui mami si tati):

1. Un scaun de masina pentru deplasarile mondene si chiar mai lungi pentru a ii vedea si pe cei din Alexandria: mamaia, unchiu’ Cata si clanul Vlad si nu in ultimul rand pe Ax.

2. Un interfon.

Cu drag iti multumeste, SASHA.

Azi a fost o lunga serie de primul/ prima. Cum e si normal, cred. Primul contact cu mama, prima fata ranjita a lui tata, primii vizitatori (bunicul si bunica), primul caca in scutece, primul spalat la fundulet….. da, stiu, prima coca-cola nu mi-o ia nimeni. Sper ca mai e de asteptat pana atunci, pentru ca a fost sa fie si primul alaptat de la mama. Si de aici poate si partile rele ale superbelor descoperiri de genul primul/ prima. Nu intotdeauna o pornim cu dreptul si dupa un somn de vreo cinci ore m-am trezit cu o foame pe cinste. Dau sa trag din cordon, ciu-ciu, ca s-a inchis de aseara. Mama, si mi-e foame nu gluma! Incep sa urlu sa vedem ce efect are. E OK, in primul rand s-au prins si m-au schimbat. Oameni buni, voi acum v-ati prins ca tre’ sa fiu si schimbat. Mama se misca mai greu cu operatia iar tata se invarte fara vreun rezultat. Noroc cu asistenta care salveaza situatia, si se descurca chiar si fara servetele umede. Cu asta am scapat, dar tot mi-e foame …. aha simt ceva care incepe sa miroasa a lapte, gata de aici …. ufff ce greu curge, alo! dati va rog drumul la robinetul ala … n-ati citit in carte?! 10-20 ml, hai mai cu spor. Degeaba, mi-e cam lene sa trag. Mai bine sa urlu ca imi place …. imediat ma ia cineva in brate … nu ca patul cu perna de aer ar fi nasol. Ce faceti acolo cu seringa aia cu glucoza?! nu mai indesa asa, … nu vezi ca n-am chef. Bagati-ma iar la lapte ca mi-am mai strans ceva energie in falci …. acu’ parca ma ia usor somnul … noroc ca-mi bate becul ala direct in ochi. Dau sa atipesc si aud din spate o voce de doaga sparta ce canta fals in soapta “multi ani traiasca, multi ani traiasca, la multi ani” … cica a si cantat intr-o trupa candva. Va spun eu, sigur nu era una de adormit copii. E 18.15, am implinit o zi …..

Pasesc usor in viata descoperind primul/ prima. Abia daca vad bine ce se intampla dar ii simt pe toti care stau sau au venit sa ma vada. Sunt fericiti, parintii usor loviti de un perfectionism, deh …. faptul ca m-am nascut cu calificativul 8 deja cred ca i-a pus pe ganduri daca voi intra din prima la facultate. Noroc ca e nota preferata a lui tata (nota golanilor inteligenti – care vor, stiu dar li se pare de ajuns … nu trebuie sa fim perfecti de 10 pentru ca deja incep fixatiile, nici 9 nu cred ca e bun pentru ca e exact un looser de perfect, deja 7 incepe sa arate o usoara delasare … una peste alta 8 este o nota sprintena care arata potential fara a fi totusi considerat geek). Pe langa nota de 8 nu trebuie trecuti cu vederea nici cei 53 cm in lungime, si aliura de baiat bine crescut si frumos ce o mostenesc direct din infatisarea mamei. Pentru cine mai are inca dubii va las sa vedeti primele poze oficiale pentru a va convinge ca stiu ce spun …. tot eram la primul/ prima …. prima poza cu mine afara din burtica mamei. Va las sa admirati si eventual sa comentati.

Ora 18.15 (dupa primele informatii) bine sanatos, nu am avut chef de discutii cu presa. Prima masuratoare divulgata … greutatea 3.6 Kg. Sper ca mami sa-si revina cat mai repede si bine dupa cezariana. Detalii in scurt timp …..

Dragii mei, nu am vrut sa va dau emotii dar m-am razgandit un pic. Cred ca e sigur sa mai stau ceva timp la caladurica

Ieri am fost iarasi la spital unde tanti Petrache m-a monitorizat cu cateva dopplere si i-a spus lui mami ca avand in vedere ca morfologic data de delivery este 21 decembrie sa asteptam pana atunci. Si a mai spus ca nu stie cum sta mami cu psihicul dar ca ea abia asteapta sa ma vada. Am aflat deci ca sunt cam puturos, ca deja este saptamana 41, deci s-ar putea sa fiu “evacuat fortat”. Asta inseamna ca miercuri dimineata la 8 jumatate eu cu mami ne internam.

Va tinem la curent!

Emotiile cresc si ating punctul final. Maine la ora 11.30 suntem programati direct la Maternitatea Polizu pentru control. Daca m-am pozitionat corect si mami e si ea gata, ne apucam de treaba. Sper sa nu fie atat de complicat pe cat o arata emotiile lui mami si tati. In ultimele zile tata ne-a imbarbatat pe amandoi si incearca sa o convinga pe mama ca eu voi fi cumine si nu voi crea probleme. Mama doarme in reprize scurte si astfel ajung si eu sa ma odihnesc. Bunica s-a intors din Franta in seara asta si a venit bineinteles cu cadouri inclusiv pentru mine. Ceva pret a porter adus de la Lille care cred ca o sa-mi vina bine pentru cand am sa ies din burtica de la mama. Ca sa mai iasa din stres si presiune mama si tata au mai facut azi o vizita prin supermarketuri si au mai luat diverse chestii pe care trebuie sa le gasesc in camera mea. Camera pare bine aranjata si asta datorita cadourilor de la matusa (decoratiuni disney) si a perdelutei de geam facuta de bunica – tot cu desene disney.

Cu toate acestea au ramas destule chestii care mai trebuiesc luate: gentuta in care sa fiu adus de la maternitate, cadita pentru prima baita (mama si tata au vazut atatea modele incat sunt inca indecisi). Pe termen lung si mediu nu ar strica un scaun de masina, carucior si multe, multe alte chestii. De asemenea sper sa primesc si un carusel de patut, iar unchiu’ din America am inteles ca mi-a comandat o jucarie de pat deosebita. Abia astept sa ma joc cu ea. Vine pe 3 ianuarie.

Revenind la ziua de maine va spun sincer ca nu sunt nici eu convins ca maine va fi chiar ziua cea mare. Daca ma intrebati pe mine, eu o vad mai degraba marti. Ar fi bine sa incepem saptamana de luni si totul sa se incheie bine pentru mine si mama. Vedem ce ne zice maine d-na. doctor. Si eu am emotii dar sper sa le depasesc repede. Inca se mai pot face pariuri pentru ce am sa fiu – fetita sau baiat. Ce este clar e faptul ca in final mama si tata au cazut de acord asupra numelui meu si acopera ambele situatii.

Cred ca acesta este ultimul post din categoria “inainte de nastere”. Ne vedem cu drag odata cu aparitia unei noi categorii “dupa nastere”. Toate cele bune.