Feb
20
2007
1

La Multe Luni !

Da! Azi am implinit doua luni. Intrucat mai este pana cand o sa fie vorba de “La multi ani!” ne limitam la mai putin formalul “La multe luni!”. Si o sa fie multe nu gluma. Dar nu e timpul pentru socoteli acum. Azi a fost o zi incarcata care a inceput devreme. Devreme ca de obicei cu masa de ora 4:30 dimineata. Am primit un biberon de 150ml si ce-i drept imi era si foame. Am tras tot, am tras si o ragaiala buna, si apoi am tras si un pui de somn. Cam pe la ora 7:00 era deja foiala mare asa ca m-am trezit. Era treaz chiar si tata care de obicei se trezeste spre 7:30. Ce sa mai, se punea ceva la cale!

Treburile mi-au fost clare cand la ora 7:30 m-am pomenit cu un biberon infipt in gura. Alooo, oameni buni, tocmai ce mancasem 150, chiar nu mai aveam chef. Drept pentru care dupa 20ml am zis pass spre descurajarea celor doi parinti. Au inceput sa ma imbrace frenetic. Deja ma gandeam la ce surpriza de luna mea sa fie. Poate chiar o iesire la McD sau poate chiar un DisneyLand. Gandurile imi zburau departe. Masina era trasa la scara si tata a demarat in tromba. In scurt timp am recunoscut traseul. Mergeam la Medicover. Am fost primii pacienti chiar la ora 8:00.

Sa va spun care a fost marea surpriza de luna mea. La lunile pare se lasa cu vaccin. Auch. Nici macar nu mai am timp sa mai protestez! Auuu! M-au si executat. In picior. Abia il mai misc. Hai ca n-a fost chiar asa de rau. Ups! Asta ce mai e. Daca stiam ca mai e unul urlam si mai tare. Ati rezolvat si celalalt picior! Si acum stati si va zgaiti toti la mine ca ce baiat viteaz am fost. Ce v-as musca pe toti …. dar n-am dinti. Lasa ca vin ei, nu uit!

Macar restul vizitei nu a fost dureroasa. Chestiile implicite, masurare 62cm lungime, cantarire 5,370Kg si controlul de rutina cu apucatul cu mainile si picioarele. Am trecut si ITP-ul asta si am luat foaia tehnica cu stampila de rigoare. Urmatoarea vizita e la 3 luni. E fara injectii asa ca o sa fie mai subtire.

Am ajuns acasa si am dormit mult ca sa mai uit de usturime. Mama a mai ajutat si ea cu pansamentele cu lamaie. A venit si seara si o astept pe superBuni sa vina pentru baita. Am primit telefon de la Onesti si felicitari pe messenger din America. Mama si tata au mancat ei tort in onoarea mea, tort adus de fini la Lasata Secului. Macar la un an sa cumpere si ei tortul meu. Dar pana atunci mai am lapte de baut, nu gluma.

Sa ne auzim sanatosi si voiosi. Stiu, pozele si filmele de la botez intarzie, dar tata se da ocupat si nu proceseaza. Are in teste si o noua aplicatie care cere mai multe resurse. Lasa ca o sa vina din America laptopul nou a lui mama si pe ala o sa mearga struna. Sa speram totusi ca pana atunci tata isi va gasi timp.

Written by Radu in: Sasha, aniversari, dupa nastere | Tags: , , |
Feb
12
2007
2

Botezul

A venit si vremea Botezului. Eveniment important din viata fiecaruia dintre noi, intrarea in biserica si crestinarea vin cu emotii pentru toti cei dragi. Stabilit si planificat in detalii de aproape o luna, evenimentul a avut loc Duminica 11 Feb 2007.

Dar sa ne intoarcem putin in timp si sa vedem cum au inceput pregatirile pentru acest eveniment. Totul a inceput cam de pe vremea cand tata era in liceu si impreuna cu bunul lui amic Toni, au stabilit ca in momentul in care primul va naste un copil, celalalt va fi nas. Cum tata a fost mai harnic, nasu’ Toni nu a mai avut cum sa o intoarca si a venit de mana cu Corina, chiar daca ei inca nu s-au logodit in biserica. Pentru a boteza insa, se poate si asa. Oricum pe certificatul de botez la o pereche de nasi sta scris Antonio si Corina Slav, anticipand probabil ceva.

A doua pereche de nasi au fost nasii de nunta ai parintilor mei, Alina si Dan. Familia Zaharia nici nu a conceput sa nu boteze prima odrasla a finilor preferati, asa ca m-am ales imediat si cu a doua pereche de nasi. Parintii mei au avut decenta totusi sa se opreasca aici.

Odata nasii stabiliti, a urmat alegerea bisericii. Aici nu a fost o problema pentru ca imediat s-a decis pentru cea din Agronomie, acolo unde mama si tata au schimbat inele si si-au spus juraminte. Biserica, desi mica, are un ceva aparte, care face sa placa multor oameni, iar preotii de acolo sunt deosebiti.

In vinerea dinainte de botez, am fost cu parinti si nasi la o cateheza, unde am aflat tot ce trebuia sa stim pentru ziua de duminica. Nasii au inceput sa repete crezul iar eu ma tot intrebam cum va fi momentul in care va trebui sa ma lepad de cel rau. S-au facut si slujbe de dezlegare, atat pentru mama cat si pentru mine.

In paralel cu pregatirile pentru biserica, tata si bunica au pus la punct si detaliile pentru petrecerea de dupa. Masa mare cu bunatati, bautura din belsug, lautari si tot ce mai trebuie pentru un ospat pe cinste. Evenimentul fiind unul foarte special pentru mine, am tinut sa fiu vazut de cat mai multa lume, iar toate rudele si prietenii nostrii sa se simta foarte bine la petrecere.

A venit si ziua botezului. Am avut ceva emotii acasa, drept pentru care m-am agitat bine de dimineata. La ora pranzului am ajuns la biserica. Acolo ma astepta toata lumea: rude de diverse grade, colegi de servici ai mamei, colegi de servici de la tata, fosti colegi de scoala si multi, multi prieteni.

Dupa prima parte a slujbei facuta in afara bisericii sub calda mangaiere a razelor de soare, am pasit in biserica in brate la nase. A urmat slujba de sfintire a apei si uleiului si apoi baia in cristelnita. A fost mult mai scurta decat baia obisnuita de seara dar am avut si vreo 60-70 de spectatori. Ca dupa orice baita mi s-a facut putin foame dar mi-a trecut repede. Am intrat ca o oaie in biserica (costumul de craciun de la nasi de oita cu codita) si am iesit un matelot crestin, cu haine noi si cu mandrie. Am primit binecuvantarea preotului chiar in altarul bisericii.

Slujba din biserica s-a terminat dupa dupa aproximativ o ora si dupa aceea am mers impreuna cu toata lumea la restaurantul rustic de peste drum. Acolo m-a cam luat putin somnul si ceva mai incolo, m-a ajuns bine foamea. Toata lumea se infrupta la mese numai eu nu mancam nimic. Drept pentru care am facut un mic scandal si am plecat acasa cu superBuni.

Toata seara am defacut la cadouri. Am fost coplesit de cate cadouri am primit. De asemenea si de fondul suplimentar cu care am ramas in urma acestui botez. Inca ma gandesc ce sa fac cu banii. Oricum, tin sa multumesc mult tuturor celor care au venit la acest mare eveniment pentru mine. Promit sa revin in cel mai scurt timp cu poze si cu filmari de la eveniment.

Va imbratisez pe toti cu drag.

Feb
04
2007
1

11-3

11-3=8. Opt ore de cand sunt treaz. Si este chiar foarte tare. De la ora 3 dimineata m-am trezit cu o foame mare si un gand ager. Hai sa nu ma mai culc la loc! Zis si facut. Dupa ce am ras biberonul am facut ochii mari si am inceput sa ma uit insistent la mama. De obicei pe la 3 dimineata era tata la biberon, dar se pare ca doarme. Treaba lui, eu am chef sa stau treaz.

Ce amuzanta e si mama cum incearca ea sa ma faca sa adorm. Cunosc aceste jmecherii si nu ma las eu asa usor. Cum am ceva energie n-ar strica sa marai putin. Hai ca suna chiar bine, sa crestem putin volumul sa vedem cum e. Super fun. Nici nu stiu cum trec orele …si iata ca apare in pijama si tata. E timpul sa iau o pauza, dar nu dorm!

E un efort sa stai treaz, dar credeti-ma, merita. Prin fata patutului se perinda pe rand ca la un spectacol de papusi si marionete, cand mama, cand tata. Tata pare mai fresh, dar pacat ca nu are atata rabdare ca mama! Mi se citesc povesti, mi se fac scenete ad-hoc cu papusi, ma distrez de minune. Ca sa recompensez dau si eu din mine un “a”, adica o varianta scurta a singurului cuvant pe care il stiu “nga”.

Mama se grabeste sa-mi tina o lectie si imi explica cum sta cu vocalele, a, e, i, o, u, a, i. Baiat istet iau 3 din ele le combin la repezeala si ii arata mamei ca mi-am insusit lectia: UUUUUUUEEEEEEEEEAAAAAAAAAAAA.

Nu, nu mi-e foame, am urlat doar ca sa va arat ca am invatat cum e cu vocalele. I si o le tin pentru mai incolo. Hai ca a venit iar biberon. Cred ca e al treilea deja de cand sunt treaz. Sincer, nu prea mi-e foame, dar sug ceva ca sa nu ma plictisesc de tot. Alo, tata! Faptul ca nu prea am chef nu iti da tie dreptul sa-mi iei biberonul. Pune-ti ochelarii, nu vezi cat lapte mai e. Hai ca oricum nu mai aveam chef, dar ce, credeai ca scapi fara repetitia vocalelor de baza ?!

Ups! M-am ars! M-a pus pe burta. Asta e cam nasol, pentru ca nu pot sa ma intorc singur. Cica ar trebui sa mai cresc si am sa pot. Abia astept. Nu prea imi place pozitia asta. Imi vine tot laptele inapoi, chiar si cel pe care l-am baut doar ca sa ma distrez. Liftuuuu! Yach, s-a intors in gura, inpoi nici nu prea pot sa-l mai bag. Lasa ca-l scuipam ca se curata.

Acum parca mi-a mai trecut raul de la lapte si am iar chef de joaca. Nu-i inteleg pe mama si tata care par terminati. Hai mai, sta un copil de 2 luni treaz 8 ore si nu stati voi ?! …. Ce-o sa ne facem mai incolo. He-he, acum m-au pus in scaunul de masina. N-am mai fost pana acum in acest scaun. Stau tolanit, ce bine e …. mama il misca usor ca pe un balansoar …. chiar e bine de tot, hai ca parca simt ceva mai greu pe ploape …eroieeeeeeeeeeee;lurqwke;ljq;lwxzcjkceceeecj;lccjeqkkkkkkkkkkkkkkkkkkkk

Se pare ca am adormit cu capul pe tastatura. Teoretic in 30 min m-as putea trezi sa o iau de la capat.

Written by Radu in: Sasha, dupa nastere, goange | Tags: , |

Powered by WordPress. Theme: Aeros.