adela & sasha davidescu

Se apropie de patru luni, si chestiile devin tot mai complexe. E o chestie care nu imi iese inca si ma enerveaza rau de tot. Stau in patul meu pe spate. Ma plictisesc relativ repede in pozitia asta. Asa ca bag mana stanga sub mine, ma imping zdravan in dreapta, dau corespunzator din picioare si sunt pe o parte. Folosesc inteligent gravitatia si ajung pe burta. Ma trezesc instant cu fata in cearceaful colorat cu ursuleti si saliva imi curge mai repede din gura. OK, am facut ceva intereseant, dar acum ce facem ?! Capul sus ! E situatia s-a schimbat. Vad jucarelele din alta perspectiva si este mult mai interesant. In plus oricine e langa mine, se minuneaza, ma incurajeaza si asta ma face sa ma simt bine. Pacat ca incurajarile si ovatiile nu reduc oboseala. E complicat sa tii capul sus, chiar si de la varsta asta. Sau mai ales de la varsta asta. Si totusi rezist chiar si pana la cinci – zece minute.

Marea problema incepe cand incerc sa ajung iar pe spate. Incerc din rasputeri o tumba dar nu iese. Rasucirea in laterala e mult mai complicata din pozitia asta. Raman putin blocat …si ultimele puteri le folosesc sa strig dupa cineva atunci cand nu este langa mine. Cat pot, incerc singur, dar deocamdata nu prea imi iese revenirea la pozitia initiala.

Mai mult, pentru a nu ma distra in timpul noptii, parintii folosesc un dispozitiv anti-roll, o perna strategic asezata in sanga mea. Am reusit sa o escaladez si sa ma rasucesc pe burta. A luat mai mult timp, dar a meritat. Acum stau pe burta si pot sa o iau de la capat. Imi place tare mult, pot sa fac asta toata ziua si nu stiu de ce mami sau tati se plictisesc asa de repede de rasucirile mele. Acum sunt langa perna. Tata vine, ma ridica putin si o aseaza sub mine. Cred ca stiu ce am de facut acum. Incerc sa ma catar pe ea, si reusesc cat de cat. Ups, gata ma balansez si uite ca am ajuns iar pe spate … cu putina asistenta ce-i drept si folosind relieful artificial. E bine si asa. Trebuie sa imi trag sufletul si sa ma pregatesc pentru vizita de vineri la D-na Calapod.

Din pacate e luna patra, iar daca e luna patra se lasa cu injectie. Vaccin, cica. Macar luna asta e doar unul si nu mai inteapa ambele picioare. Si pentru 6 luni a gasit tata Infanrix HEXA la farmacia Dona din fata blocului, asa ca va fi tot o intepatura. Dar mai e pana atunci. Week-endul va fi fara mama si tata care fac o excursie la Istanbul. Sa nu imi spuneti si voi ca se scrie cu “m” ca va zgarii. Numele original al orasului este cu “n” cel cu “m” fiind doar un romanism. O sa ma distrez pe cinste in week-end cu superBuni care vorbeste tot timpul cat sta cu mine si imi spune doar lucruri interesante.

Ne mai auzim dupa controlul medical de care speram sa trecem cu capul sus!

Iata ca s-au implinit 16 saptamani de cand sunt in exterior
S-au intamplat destule in aceasta saptamana. Mai intai am aflat ca Buni si Bunelul impreuna cu Nana si Nanu vor pleca intr-o scurta excursie in Grecia unde vor petrece Pastele.
Miercuri, mama m-a lasat in grija lui superBuni chiar la ea la serviciu pentru ca trebuia sa ajunga sa depuna dosarul de indeminizatie. Asa ca am fost din nou vedeta. Numai ca imi pare rau ca am necajit-o un pic dar m-am speriat cand am vazut tavanul biroului ei care este atat de inalt si sincer ma durea si un pic burtica de la colici. Dar superBuni stie intotdeauna ce sa faca si uite asa am iesit un pic la aer in bratele ei si am adormit.
Joi, am fost vizitat de nana Monica care mi-a adus si cadoul de iepuras. Buni care este tare mandra de mine i-a aratat nanei cat de mare am crescut eu si ce frumos zambesc si chiar vorbesc (ma rog, un dialect aparte care cu timpul se va imbunatati). Bunelul venit si el in vizita, nu era foarte hotarat ce sapca sa aleaga pentru excursie si atunci m-a pus pe mine sa decid intre albastru, rosu si alb. Sper ca i-am fost de ajutor. Pe seara, mami si tati impreuna cu Dana s-au incumetat si mi-au facut baita. Se oberva usor ca nu sunt profesionisti ca superBuni Dar a fost bine, nu am plans si am mancat impreuna cu Dana.
Vineri dimineata, tati i-a condus la autocar pe cei patru excursionisti. Dupa aceea, fiindca a avut zi libera, am iesit la plimbare cu caruciorul. Mai intai am fost sa-i vizitam pe colegii lui mami care tocmai si-au schimbat sediul. M-am intalnit cu Ana, Anda si unchiesul Zoe care este tare amuzant si sfatos in ceea ce priveste bebeii pentru ca Vladut al lui este deja mare. Dupa acea am fost in Herastrau unde era tare liniste si apoi ne-am intors acasa. Baita de seara s-a amanat pentru ca am fost destul de agitat in cursul zilei si parintii mei au decis sa ma lase sa fac un somnic bun.
Sambata, tati a schimbat locatia si am fost in Cismigiu. A fost frumos, cald si chiar am motait un pic pana ne-am intalnit cu un pitic la fel ca mine doar ca el era chinez si plangea de mama focului si m-am trezit si m-am pus si eu pe plans. Adevarul este ca imi era putin cald, putin (mai mult) fomica si vroiam acasa. Seara am facut baita impreuna cu mami si tati dar ii simt deja lipsa lui Buni. M-au pacalit, am adormit si ei au tras o fuga pana la biserca din cartier pentru a lua lumina de Inviere.
Duminica. Iata ca a venit si ziua de Paste. Chiar din cursul saptamanii, mami si tati discutau unde vom merge in aceasta zi. Aveam doua optiuni: sa mergem la Bran alaturi de cei patru nasi ai mei sau sa mergem la Alexandria. Dimineata s-a votat si pentru ca au considerat ca sunt prea mititel pentru un drum atat de lung pana la Bran, au optat pentru o vizita scurta la mamaia.
A fost o surpriza foarte reusita si am facut-o pe mamaia fericita mai ales ca i-am demonstrat ca m-am facut baiat mare si am invat sa rad. Acolo am facut cunostinta cu Ax pe care o stiam doar din poze si din ce mi-au povestit mami si tati. Ea este de fapt o pisica destul de cuminte si bine crescuta doar ca un pic geloasa care era foarte curioasa sa vada cu cine se joaca si vorbeste mamaia atat de frumos si ea nu mai este chiar atat de bagata in seama. Inainte sa ne intoarcem acasa, am vizitat-o si pe matusa lui mami, o batranica ca in povesti care a fost foarte fericita sa ma vada si cand a vrut sa ma ia in brate nu m-am speriat pentru ca am simtit ca este un om bun.
Cam asa am petrecut eu saptamana de Paste. Am uitat sa va spun ca am primit cadou si de la parintii mei. Unul mai special, vaccinul pentru sase luni care am inteles ca se gaseste foarte greu.
Tot aici am de facut un anunt foarte important: superBuni implineste astazi un anumit numar de ani (nu spun cati) pentru ca am invatat de la mami ca pe fete nu trebuie sa le intrebi cati ani au si pentru ca oricum nu isi arata adevarata varsta. De aceea, eu ii urez din suflet si cu cea mai mare dragoste LA MULTI ANI, BUNI!
Si sa nu uitam ca tot azi isi serbeaza ziua de nastere si fina noastra, Catalina! La Multi Ani, Catalina, sa faci si tu repede un bebe, ca sa prindem loc in aceeasi generatie in echipa de fotbal, antrenata de unchesul Andrei.

Cu drag, Sasha.