Se pare ca treaba cu raceala e intr-o continua ameliorare. In doar doua zile se pare ca aproape am scapat. Au ajutat mult sfaturile D-nei doctor Calapod si marile inventii ale zilelor noastre sub numele de sirop Nurofen si Panadol.
De dimineata tot dau tarcoale prin hol si ma uit de un loc unde sa-mi pun si eu ghetele ca sa le gaseasca Mosul. Mama insa e fantastica, a reusit sa insire trei perechi de adidasi, iar tata mai are si el doua. superBuni si Mamaia stau si ele cu botinele inghesuite. Poate prind si eu un loc mai bun, si eventual sa-l vad pe Mosu’. Am auzit ca e tare batran si foarte bun si ……. opa, gata?! cand a venit?? Ghetele tuturor sunt pline de dulciuri. Peste adidasii mei inghesuiti cu greu intr-o parte stau doua banane. Nu e rau, totusi, comparativ cu ceilalti, se pare ca n-am fost asa cuminte. La mama si la bunici era plin. Nici la tata nu era mai putin. Cate doua – trei ciocolate si multe bomboane. Eu inca nu mananc asa ceva, asa ca nu ma supar.
Ne mai vedem noi la anu’ Mosule cand o sa ma fac mare si o sa pot roade bomboane.
Pana atunci, sper ca Mosu’ sa fi ajuns pe la voi toti, cu drag. La multi ani pentru superBuni Nicoleta care isi serbeaza ziua numelui. Sarbatorile vin, Sarbatorile vin …. si la mine vine si petrecerea de un an.