Mai ieri sa fi fost o mare sarbatoare. Am implinit un an, o luna si o zi. Cate una din fiecare. As mai putea adauga si o ora, un minut si o secunda dar n-as putea sa precizez exact secunda in care m-am nascut asa ca acel moment a fost usor incert pentru mine. A trecut totusi clar in acea zi. O zi tipica de Ianuarie. Luna Ianuarie nu e o luna prea reusita. Iesi relativ putin afara din cauza frigului naucitor, iar cand apuci sa iesi mai prinzi si o bucata de raceala. Asa, de control.
Urmeaza minunatele momente in care iei alternativ de 4-5 ori pe zi cand panadol cand nurofen. Inca tot nu m-am decis care are gust mai bun….sau mai rau. Si asta nu ar fi nimic pe langa chestiile alea cleioase care imi curg din nas. Sunt o adevarata napasta. Nu poti sa dormi noaptea de ele, si mai mult, ai tratament de extragere atat seara cat si dimineata. Nu stiu cine a inventat “Batista bebelusului” un dispozitiv pe cat de diabolic pe atat de eficient. Un suport de tevi si valve conectate la un monstru albastru ce scoate un zgomot infernal (care raspunde la numele de aspirator de casa) ajung prin tevi si tevusti pana in nara ta proprie si personala. Bestia suge mucisorii… dar prima impresie e ca ar fi in stare sa-ti suga si creierii. Si zgomotul e infernal. Dar in final, macar ramai cu narile curate si cu o sperietura pe cinste. Pot sa dormi ceva mai linistit din punct de vedere al respiratiei si sa te concentrezi exclusiv pe cresterea temperaturii.
Dupa ce am zgariat la geam mai bine de o saptamana si a trecut in mare parte si zapada, a aparut si tata cu saniuta mult dorita. Din pacate numai buna sa dai o tura cu ea prin bucatarie. Macar acum, zilele trecute a iesit bine soarele asa ca Mamaia m-a scos cu caruciorul pe afara. Aproape ca uitasem cat de confortabil e somnul in carut. Nici superBuni nu m-a vizitat prea des. S-a pricopsit si ea cu niste raceala si a evitat sa mai vina la mine. Aseara insa si-a facut curaj si si-a pus pe gura o bucata de panza prinsa cu sfori. Am mai vazut asa ceva la maternitate. SuperBuni, arati ca Michael in perioada lui de dizgratie. Dar baita de seara o faci inca foarte bine. Nu ai pierdut complet exercitiul.
Va intrebati probabil ce am primit de ziua mea?! Da, cea de un an si o luna. Ei bine…clasic: o injectie. Un nou vaccin excutat prompt si fara discutii in cadrul ultimului control la Medicover.
Ca si alte noutati as putea sa va mai spun ca am renuntat la o mana. Stati linistiti, nu am taiat-o. Dar am renuntat sa ma mai tin de doua cand merg. Acum ma tin doar de o mana si pozitia de mers in doua picioare incepe sa semene cu a celorlalti …. fara aplecaturi bruste in fata sau spate ci mult mai coerenta si mai cursiva. Experienta avuta la 11 luni cu “fara maini” mi-a adus multe cucuie si pete rosii asa ca pana ma simt mai sigur pe mine prefer sa fiu mai precaut.
Sa aveti mare grija de voi si de cei dragi. Va pup.
la multi ani, sasha!