Acum e in plina desfasurare Turul Frantei. Aproape la fel de interesant ca si turul Chibritului care il fac cu tricla cand are tata timp. Si asta inseamna cam de doua ori pe saptamana. Diferentele sunt foarte mici intre Turul Frantei si cel al Chibritului. Faptul ca eu am trike si cei de acolo merg doar pe doua roti e un aspect minor.
Cobor din bloc si fac un contra cronometru scurt pana in parc. E un contra cronometru individual la care scot un timp foarte bun. Tata impinge cu spor si scot un timp fantastic. Ajungem in parc si incepem sa ne uitam unul la tricla celuilalt. Unii, mai curiosi chiar o iau la o tura de incercare. Nu ma supar. Secretul la mine nu e materialul de concurs si forta si precizia controlului secundar.
Dupa o ora si ceva de joaca si antrenament intensiv la testoasa cu arc, panta de urcare la topogan si mers prin nisip vine seara. Urmeaza proba a doua de data asta cu toti participantii in start lansat.
Plutonul este format din tricla mea, tricla Dariei si montrul de plastic a lui Mihaita. Trena este buna si este purtata pe rand in colaborare de toti participantii. E o proba fara catarare asa ca mergem destul de alert. Sunt deja epuizat desi nu dau la pedale. Tata scoate o banana si imi da sa imi refac fortele. In spirit sportiv primeste si Mihaita una si desi putin rusinat o accepta. Dariei n-am ce sa-i mai dau ca are ambele maini ocupate cu ceva de mancare si mesteca ceva usor.
Am trecut de jumatatea etapei si toata lumea e in forma. La un moment dat Mihaiata care ajunge la pedale are o tentativa de evadare dar este ajuns in scurt timp de pluton. Pe margine lumea, care nu doreste neaparat sa participe ca spectatoare la aceasta intrecere se opreste totusi si arunca priviri admirative catre grupul de biciclisti.
Ma sunt doar 30m pana la finishul din fata de la posta. Simt momentul de tempo slab al competitorilor si telepatic il transmit tatei. Tata receptioneaza mesajul si incepe sa impinga cu forta. Tasnesc din pluton si ma distantez. Am deja cateva secunde in fata plutonului si ma simt confortabil. Am o viteza fantastic. Pedalele in fata mea se invart ametitor si imi bag picioarele cat mai in fata sa le feresc. Atent la asta ridic o mana de pe ghidon sa ma pregatesc sa vad cum e cand voi trece linia de sosire cu mainile ridicate. Apoi cu mana ramasa pe ghidon trag spre mine …. UUUaaaaaauuuu
Trike-ul se ridica pe doua roti iar tata cu un ultim efort evita sa intram intr-o masina parcata pe trotuar. Aha, deci cand tragi de ghidon vireaza ?!!? …. credeam ca doar tata din spate poate face asta …. ce interesant?! Situatia se stabilizeaza dar nu fara emotii trec primul linia de sosire cu plutonul urmandu-ma la scurta distanta.
Urmeaza mersul sus si baia de seara cu recuperarea aferenta. Maine este o alta zi in tur si trebuie sa fiu pregatit. Baia nu o mai fac in cadita ci ca baietii mari in cada mare din baie. Am si pres special anti-alunecare care mi l-a luat special mama.
Trag cu mare viteza biberonul si adorm visand la victoriile viitoare. Este 11 seara si pe Eurosport incepe rezumatul zilei din Turul Frantei. Tata se uita spre disperarea mamei care ar vrea sa vada altceva. Eu n-am nevoie sa vad Turul Frantei … eu il traiesc … pe cel al Chibritului.