adela & sasha davidescu

Cine a spus ca in momentul in care ti-ai achizitionat orice obiect cu care te poti deplasa ti-ai luat probleme pe cap, mare dreptate a avut.

Week-end-ul care a trecut a fost unul fantastic. Soare, veme frumoasa si multe iesiri afara. Bineinteles imi doresc mult sa merg si cu motocicleta galbena de la nasu’ Zahei. Dupa o saptamana in care tata sustine ca a pus la reincarcat motocicleta electrica, am iesit afara. Nici n-am apucat sa ajung la coltul blocului si abia mai mergea motorul.

“Tati, mococicleta face brrr, brr, br, prrrtz!”. A venit replica rapid din partea lui tata cum ca nu apas corect de pedala. Dar eu apasam OK. Pur si simplu nu mai mergea. Dupa cateva investigatii ne-am hotarat sa mergem cu motocicleta la bunelu sa o incarcam la el. Poate are el un incarcator mai performant. Nu avea. Dar bunelu nu a lasat lucrurile asa. Am mers impreuna la Crangasi unde am cumparat un incarcator mare si care miroase a plastic cand incarca. Dar se pare ca face treaba. Dupa numai cateva ore am coborat iar cu motorul la plimbare.

Altceva, un demaraj de invidiat chiar si pentru un motor adevarat care te face sa te tii bine de ghidon cand pleci de pe loc. Am facut o plimbare prin tot cartierul si ne-am intalnit cu multa lume. Am exersat mult parcarea laterala cu o roata pe trotuar si una pe strada. In cele din urma dupa un mic incident in care am cazut cu tot cu motor, am reusit. 

Ma pregateam sa ma duc sa ma laud si la Daria cu motorul, dar se pare ca iar am ramas fara curent in baterie. Macar acum am mers vreo ora incheiata cu el. A fost bine. Am lasat motorul sus si am mers in parc la Daria. Nu o mai vazusem de mult si mi-a facut placere sa o revad. Ea a fost mai rezervata de data asta. 

Am ajuns acasa fericit si am dormit bine de tot. Saptamana incepe in forta la gradinita dar nu inainte de a face o vizita la doctor. E OK! Ne auzim.

Va intrebati oare ce s-a intamplat de nu am mai scris de atat de mult timp pe blog. Raspunsul e simplu si la moda pentru mine, nu vreau. Am descoperit mai nou ca pot spune nu vreau, si in unele cazuri chiar ramane ca mine. Ce-i drept, abuzul de “nu vreau” e destul de drastic sanctionat de mama, tata sau Betty care ma mai pedepsesc din cand in cand.

A fost o luna plina, care ar fi putut avea multe posturi. As fi putut sa va povestesc de serbarea de 8 Martie dedicata mamei si care a fost la balonul copiilor din Herastrau. A fost frumos, si as vrea sa merg mai des acolo. Dar din pacate, mama si tata nu vor. Si pe ei nu se supara nimeni cand nu vor. Asta e.

As fi putut sa va mai povestesc de vizita lui Matei si a Clarei de acum o saptamana. Mi-a placut mult de Clara si cu Matei am facut schimb temporar de jucarii. As putea sa va povestesc mai mult, dar nu vreau!

Nu vreau sa va povestesc prea mult nici despre vizita la Corleone si Andra decat ca au un catel rau, care latra tare si se repede sa muste!

As putea sa va arat primul meu avion facut din taieturi colorate, dar acum nu vreau! Vreau doar sa merg la aeroport sa vad multe, multe avioane. Dar nici acolo nu ma duce nimeni, din pacate!

Dar, spre bucuria mea, am fost intr-un loc frumos. Unde tata m-a dus si a doua oara. Este in drum spre Dana si e locul in care treci peste calea ferata. Acolo e tare frumos. Esti sus si vezi multe sine si o gramada de trenuri. Unele trec in viteza pe sub tunel, altele sunt impinse usor de niste Thomasi mai rapciugiti si fara zambet pe fata dar tare draguti. Acest loc minunat poarta numele de pasarela. Si stiti ceva? Pasarelele nu musca! Pasarela este doar un pod!

Dragii mei,

Astazi implinesc 5 luni iar Sasha 2 ani si 3 luni. De cand m-am nascut pe 20 octombrie parintii mei au spus ca sunt norocosi avand amandoi copii nascuti intr-o data de 20. Dar astazi nu a fost o zi ca oricare alta. M-am trezit de dimineata (a se intelege 3 am) si nu am vrut sa mai adorm. Mama spune ca din cauza emotiilor. Nu mai plang cand trebuie sa stau pe burtica… de fapt chiar a juns sa imi placa si pot tine capul ridicat din ce in ce mai mult. Si sa stiti ca acum pot sa fac si eu delfinase cum facea Sasha la varsta mea. Tati stie despre ce este vorba. Nu este decat o singura problema…ma agit prea mult iar RGE-ul meu ma necajeste si mai vine cate un pic de laptic inapoi. Am invatat sa ma joc singura cu caruselul si jumulesc aceeasi ursuleti pe care ii iubea si Sasha, am invatat sa imi scot singura suzeta si cateodata reusesc si procesul invers dar nu imi iese intotdeauna si ma necajesc. Mai nou am descoperit ca imi place sa dorm pe burtica…este mult mai relaxant.
Am baut lapticul, m-am jucat si am hotarat ca nu mai trebuie sa adorm. Mama nu stie dar eu il asteptam pe Sasha sa se trezeasca ca sa ne putem spune “La multi ani!” Dupa ce am fost plimbata in diverse locatii de joaca (patul meu, patul lui Sasha, carucior, canapea, sezlong) asta din cauza de plictiseala de sigur…se aude deschizandu-se in tromba usa celuilalt dormitor urmata de o tropaiala maruntica si se aude o voce pe jumatate adormita “Ce faci mami?” si inca un “A venit Adela!”. Cu siguranta ati ghicit cine putea fi. Si pe un ton foarte serios se aude “S-a trezit ziua!”

Imi doresc sa pot tropai si eu prin casa (spre disperarea vecinei de la 7) dar am inteles de la Sasha ca mai sunt niste etape intermediare cum ar fi statul in fundulet si apoi in premergator. Hmmm! 

Deocamdata astept sa merg la ecograf sa vad cum evolueaza cele doua probleme (RGE + displazia de sold) si mai vorbim. Revin cu noutati.