Jun
18
2009
0

Herby – masinuta fantastica

Grupul vehiculelor cu care ma pot deplasa a crescut cu inca un exemplar. Dupa mini-vacanta lui tata la Istanbul a aparut Herby. Ea a venit sa completeze parcul vehiculelor format din tricicleta multicolora de la Bunelu’(momentan retrasa din circulatie intr-un garaj la Rigli), tricicleta albastra de la Dana (care inca e putin mare si nu prea pot sa dau bine la pedale) si motocicleta electrica galbena de la Nasa si Nasu.

Herby este ceva clasic. Este o broscuta monopost. Este foarte usoara fiind realizata doar din materiale ultausoare compozite (plastic in special). Este full mecanica. Tot. Coloana de directie care e o teava solida ne metal, cremaliera si chiar si propulsia. Dap, este cu pedale. Tractiune spate si o gramada de putere. Fata de motocicleta electrica la care nu puteam accelera decat pe rampe in coborare, aici, cu putin efort pot prinde chiar usor viteza. Imediat m-am acomodat cu pozitia de condus si cu pedalatul chiar daca la primele iesiri aveam nevoie de un impuls pentru a ma pune in miscare. De cele mai multe ori il aveam pe tata pe post de demaror. Pana si claxonul din mijlocul volanului este tot mecanic. un chitzaitor, fireste rosu pentru a-i putea atentiona pe cei care imi stau in drum.

Ies aproape in fiecare seara cu Herby prin cartier si e din ce in ce mai placut. Am invatat deja niste trasee interesante. Iau linia discontinua intre roti – si a mea este soseaua. Fireste, cand vin maisni mari, mai traf intr-o parte, dar in principal merg pe mijlocul drumului. Spre deosebire de masinile mari, la bumpere eu accelerez, si cu ceva noroc reusesc sa urc cocoasele pentru a le cobora apoi in viteza. Mai sunt si rampele de la banci un Herby se lanseaza foarte frumos.

Traseul e super. Plecam pe Dej care e o strada foarte putin circulata. Ne intersectam cu Mircesti care e mult mai circulata si mergem apoi pana aproape pe linia de calea ferata pe Cheremusului. Acolo facem o oprire la dud. Si eu si tata suntem foarte incantati de dude. Facem o burta rapida de dude si apoi traversam in fuga Arad-ul. Ajungem la vechea gazarie unde de fapt nu mai e nici o gazarie. De acolo revenim pe Soveja care si ea e libera. Urmeaza o sicana interesanta prin spatele blocului si apoi prin spatele magazinului Mega Image iesim la parcarea din fata. Aici nu mai e asfalt ci piatra cubica, dar Herby se descurca. Luam la rand toate rampele cu intrare in banci si ne distram la vale. Trecem prin fata bancii lui tata la ING si apoi pe langa cazinoul din colt dam de masina lui bunelu. Sunt ultimele viraje pana la blocul lui buni dar le iau cu mare precizie. Gata. O ora de pedalat si o fata multumita. Urcam masina la buni in balcon si ii punem prelata pe ea.

Daca are tata timp, maine o vom lua de la capat … sau cine stie, poate vom incerca si trasee noi.

Herby este fantastica. Desi arata foarte bine si “stock” ma gandeam sa fac niste modificari. Pe langa farurile ochisori si zambetul larg de pe capota, ceva tuning de imagine nu strica. Ma gandesc la o vopsea metalizata si poate niste abtibilde colorate. Ma voi consulta si cu Rigli sa vad daca pe partea de tuning mecanic imi recomanda ceva.

Promit sa revin si cu poze pentru a ma vedea in actiune alaturi de Herby.

Written by Radu in: Sasha, dupa nastere | Tags: , , , |
Jun
05
2009
0

Ce s-a mai intamplat saptamana trecuta

A fost una foarte incarcata de evenimente, dupa cum urmeaza:

1. Prima julitura serioasa – A rezultat in urma unei curse de 100 m plat in jurul parculetului de pe Grivita. Dupa ce am invitat un baietel (identitate necunoscuta – nu am apucat sa facem cunostinta) mai mare decat mine sa ne jucam impreuna cu camionul si tractorul din plastic + masinuta de la Matei, dupa multe raliuri facute pe marginea nisiparului dupa ce in prealabil am curatat tot (dar tot) nisipul de marginea acestuia cu manutele din dotare, m-am plictisit si am decis ca putina miscare nu strica nimanui. Asa ca am decis sa fac un mini jogging impreuna cu baietelul, pe principiul ” Nu ma prinzi, nu ma prinzi, baba fara dinti!”. Ceea ce nu am calculat perfect au fost dalele cu care este dotata intrarea in parculet si de aici a rezultat o adevarata aterizare pe burta si genuchi. Pe moment nu prea am inteles ce se intampla, am mers direct la mami, anuntat-o ca am cazut si am luat-o de mana cu precizarea scurta “Mergem!” Nu am vrut sa vada toata lumea ca imi vine sa plang si ma doare foarte tare. Am fost un curajos. Pe drumul spre casa lucrurile s-au schimbat putin pentru ca am ajuns la mami in brate. Nu am mai rezistat – curgea putin sange si chiar ustura. Totul s-a calmat acasa cu putin rivanol, o baita calda si multi pupici.

2. Am fost la botezul lui Luca – pentru cine nu stie este baietelul lui Ramona si Andrei. Dupa 2 opriri la adrese gresite am reusit sa ajungem in timp util la biserica. Acolo m-am intalnit cu o multime de cunoscuti dar ca de obicei toata atentia mea era revarsata asupra nasei mele Alina. Mama spune ca m-am indragostit iremediabil, Alina spune ca e trecator dar eu va spun doar atat “O iubesc pe nasica mea Alina foarte mult!” La petrecerea care a urmat dupa botez nu am putut ajunge (mama a spus ca eram destul de “anesteziat”) dar impreuna cu Danuta care a fost soferul meu personal am ajuns in aceeasi zi la….

3. Dinozauri. Multi si mari care au poposit in parcul Bazilescu. Cand mami si tati au ajuns acasa am putut sa le povestesc despre dinozaurul mare – mare care avea gura mare cu dinti care facea waaam -waam, unul care manaca iarba, inca unul care era sus – sus si avea coada maaaare.

4. Biberonul meu cu ceai s-a varsat in geanta Danutzei si uite asa a facut un pic de baie cam multa este adevarat si a refuzat sa mai faca ceva prin urmare a decis sa se inchida. Dar eu stiu ca nu s-a suparat pe mine. La urma urmei eu sunt cocolosul ei :) )

Written by Radu in: Sasha, dupa nastere, goange |
Jun
01
2009
0

Circul si pisica cu coarne

Saptamana trecuta a fost festivalul circului. Mama a primit o invitatie pentru 3 de la o vecina care o primise si ea si nu se putea duce. A vorbit cu tata sa-mi faca surpriza sa mergem la circ. Suna foarte bine. Si a si inceput chiar foarte bine. Am decis sa mergem cu metroul. Mie imi place foarte mult cu metroul. Asa ca am fost incantat chiar de la inceput. Aglomeratie si caldura mare mon cher! Dar am trecut peste toate si am ajuns intr-un suflet la locatie. Frumos cortul….frumos inauntru. Aveau chiar si o girafa mare aurie pe care am putut sa o ating. A stat fiindca nu era vie…era decor. Ne-am asezat cuminti pe scaunelele pliante si am asteptat. Si acum devine palpitant! Ta-na-na-naaaa! Nu prea era ce mi-au povestit ai mei parinti – adica dresuri de lei, catei si alte animale. NU! A aparut un nenea sa ne spuna o poveste. Numai ca microfonul lui era asa de tare incat m-am blocat si am inceput sa plang. M-am calmat cand a aparut al doilea (mai bland este adevarat dar si in germana). Totul a culminat cu aparitia a cinci fete imbracate in alb dansand pe varfuri (mama imi spune ca sunt balerine) si asta a fost! Am refuzat sa mai particip la poveste si in lacrimi am cerut sa mergem afara. Afara, langa cortul circului erau doi muzicanti ambulanti (cica din America de Sud) care aveau un mic spectacol si ceva margelute de vanzare. Acelasi esec! Parintii mei au fost dezamagiti de incercarea lor de culturalizare asa ca am poposit langa fantanile de la Unirea. Acolo intr-adevar era ceva de vis! Erau fantani foaaaarte mari si multe cu diverse tasnitori. Am alergat, ne-am jucat si ne-am pozat. La sfarsit am poposit la Roland unde cartofeii sunt buni chiar si sucul de portocale si am primit cadou un Paianjen (aka Omu’ paianjen) care arunca o plasa. M-am intors acasa obosit si i-am declarat lui Buni’ ca nu mai merg la “cerc” si ca mie imi e frica de “fetele alea care dansau” si m-am speriat de “nenea parjitoru’ care spunea povesti”.’

Acum poate vreti sa stiti cum este cu “pisica cu coarne”.

A fost ziua lui tati. Am mers la o terasa mica din cartier. A venit multa lume sa-i ureze “La multi ani!” Eu am fost insa ocupat sa explic tuturor celor interesati sau mai putini interesati colectia mea de masini pe care o aveam la purtator. Am facut garaje din meniuri, pachete de tigari asezate strategic si chiar am facut sa dispara unele dintre ele sub servetele. Cristi, colegul tatii mi-a adus sa ma joc cu un pui de mata foarte insistent (chiar prea insistent) si mi-am facut curaj sa o mangai. Nu am mai avut ocazia sa ma joc cu o pisica (cele din fata blocului fug) asa ca am fugit la tata foarte incantat si i-am spus ca m-am jucat cu o pisica care are ochisori, manute si coarne. Cu greu a reusit tati sa ma faca sa inteleg ca pisicile au urechiuse acolo unde vacutele au coarne + urechi. Asta e! Am tot timpul sa imi imbunatatesc cunostintele de zoologie.

Va pup! Am treaba cu masinile + noua achizitie (prin grija lui Ada Paga si Alex) – Logan ca a lu’ Bunelu’.

Written by Radu in: Sasha, aniversari, dupa nastere, goange |

Powered by WordPress. Theme: Aeros.