Saptamana trecuta a fost festivalul circului. Mama a primit o invitatie pentru 3 de la o vecina care o primise si ea si nu se putea duce. A vorbit cu tata sa-mi faca surpriza sa mergem la circ. Suna foarte bine. Si a si inceput chiar foarte bine. Am decis sa mergem cu metroul. Mie imi place foarte mult cu metroul. Asa ca am fost incantat chiar de la inceput. Aglomeratie si caldura mare mon cher! Dar am trecut peste toate si am ajuns intr-un suflet la locatie. Frumos cortul….frumos inauntru. Aveau chiar si o girafa mare aurie pe care am putut sa o ating. A stat fiindca nu era vie…era decor. Ne-am asezat cuminti pe scaunelele pliante si am asteptat. Si acum devine palpitant! Ta-na-na-naaaa! Nu prea era ce mi-au povestit ai mei parinti – adica dresuri de lei, catei si alte animale. NU! A aparut un nenea sa ne spuna o poveste. Numai ca microfonul lui era asa de tare incat m-am blocat si am inceput sa plang. M-am calmat cand a aparut al doilea (mai bland este adevarat dar si in germana). Totul a culminat cu aparitia a cinci fete imbracate in alb dansand pe varfuri (mama imi spune ca sunt balerine) si asta a fost! Am refuzat sa mai particip la poveste si in lacrimi am cerut sa mergem afara. Afara, langa cortul circului erau doi muzicanti ambulanti (cica din America de Sud) care aveau un mic spectacol si ceva margelute de vanzare. Acelasi esec! Parintii mei au fost dezamagiti de incercarea lor de culturalizare asa ca am poposit langa fantanile de la Unirea. Acolo intr-adevar era ceva de vis! Erau fantani foaaaarte mari si multe cu diverse tasnitori. Am alergat, ne-am jucat si ne-am pozat. La sfarsit am poposit la Roland unde cartofeii sunt buni chiar si sucul de portocale si am primit cadou un Paianjen (aka Omu’ paianjen) care arunca o plasa. M-am intors acasa obosit si i-am declarat lui Buni’ ca nu mai merg la “cerc” si ca mie imi e frica de “fetele alea care dansau” si m-am speriat de “nenea parjitoru’ care spunea povesti”.’
Acum poate vreti sa stiti cum este cu “pisica cu coarne”.
A fost ziua lui tati. Am mers la o terasa mica din cartier. A venit multa lume sa-i ureze “La multi ani!” Eu am fost insa ocupat sa explic tuturor celor interesati sau mai putini interesati colectia mea de masini pe care o aveam la purtator. Am facut garaje din meniuri, pachete de tigari asezate strategic si chiar am facut sa dispara unele dintre ele sub servetele. Cristi, colegul tatii mi-a adus sa ma joc cu un pui de mata foarte insistent (chiar prea insistent) si mi-am facut curaj sa o mangai. Nu am mai avut ocazia sa ma joc cu o pisica (cele din fata blocului fug) asa ca am fugit la tata foarte incantat si i-am spus ca m-am jucat cu o pisica care are ochisori, manute si coarne. Cu greu a reusit tati sa ma faca sa inteleg ca pisicile au urechiuse acolo unde vacutele au coarne + urechi. Asta e! Am tot timpul sa imi imbunatatesc cunostintele de zoologie.
Va pup! Am treaba cu masinile + noua achizitie (prin grija lui Ada Paga si Alex) – Logan ca a lu’ Bunelu’.