adela & sasha davidescu

Mda.

Stiu ca scriu mai rar decat Sasha dar am asteptat o cifra “rotunda” ca sa pot povesti. Adica am implinit 9 luni exact cat am fost si in burtica la mami. Si mai stiu ca Sasha a avut un post numit Evolutii asa ca voi incerca sa fac o paralela a ceea ce s-a intamplat din luna mai pana acum.

1. De 3 luni il folosesc in mod intensiv pe DuDu. Nu mai stiti cine este? Faimosul premergator care a crapat pereti. Doua din cele mai interesante locatii unde se poate ajunge cu DuDu sunt la oglinda si la aragaz. Acolo ma pot desfasura in voie si vorbi cu cealalta fetita care seamana uimitor cu mine. Deja am ajuns experta in manevrarea lui dar am un mic impediment numit pragul dintre hol si camera noastra. Nu am destula forta sa il depasesc asa ca apelez la semnale sonore, uneori chiar prea sonore pentru a fi ajutata.Mami este optimista ca nu il voi mai folosi foarte mult timp in schimb Sasha il mai incearca din cand in cand in amintirea zilelor frumoase.
2. Ma plimb si eu cu locomotiva Pooh. Imi place doar ca nu ma echilibrez foarte bine si ma necajesc de aici rezultand alte semnale sonore.
3. Si eu deschid sertarele si masina de spalat. DA. Numai ca spre deosebire de Sasha nu mai am ocazia sa ajung la nimic – Ikea e de vina! Dar eu incerc sistematic – poate se intampla ceva! Mie imi plac in schimb rafturile si din cand in cand aproape reusesc sa scot cate unul.
4. Sunt in urma fata de Sasha cu aparitia dintilor. Nu am decat 1 si 1/2. Mami spune ca el avea deja 6. Asta e! Imi completez eu dantura si va arat voua!
5. Am renuntat si la a treia masa de lapte care este inlocuita cu succes de branzica dulce. Foarte buna!
6. Vorbesc mult pe “bebeleasca”. Tin conferinte. Se mai intampla si un “ma”, “da”.
7. Sunt ambitioasa, chiar foarte – spune mama care imi prevede o cariera stralucita de soprana (nu stim daca la Scala dar oricum promit ) Si mai pot incerca niste alpinism utilitar – cand sunt luata in brate vreau mai sus, mai sus si nu inteleg de ce sunt repozitionata chiar daca imi place asta foarte mult.
8. In afara de Lica Prichindica mi se mai spune si domnisoara Roade Tot. In special chestii textile, plastice si mai grav metalice. Parintii mei au ajuns la concluzia ca cei care au afaceri cu jucarii vor da in curand faliment deoarece noi, copii lor nu prea le folosim in schimb o telecomanda. un telefon, cheile sunt lucruri mult mai interesante decat lucrusoarele frumos colorate, chitaitoare si adecvate varstei noastre.
9. Daca Sasha intr-o saptamana aproape a reusit fara scutec (seara la culcare inca se mai pune) eu am reusit sa ma ridic singura in picioare si chiar fac cativa pasi (sustinuta). Cel mai mult imi place cand facem trenuletul cu Sasha pe post de locomotiva. Trebuie numai sa mearga mai incet – eu vagonul mic nu prea am stabilitate. Noroc cu vagonul cu carbunii necesari pentru locomotiva (mama) care reuseste sa mai ma echilibreze.
10. Am primit o olita. Verde si draguta. Au fost cateva tentative dar nu am rabdare – sunt atatea lucruri interesante in baie – sifonul de pardoseala, toaleta, chiuveta. Dar cu rabdare (din partea lui mami) am sa reusesc. Doar m-am facut fata mare )

Promit ca voi incerca sa scriu mai des dar durerile de dinti sunt destul de mari.

A trecut saptamana de carantina. Nu am mers la gradi si chiar a fost interesant acasa cu mama si Adela. Cand ne sincronizam programul de somn, totul e OK. Dar se mai intampla cateodata cand ma trezeste cu un scancet. Vreau sa ma ridic din pat, sa o strig pe mama, dar apoi se porneste de fapt Adela si mai tare. Si devenim usor un perpetuum mobile de alerte. In cele din urma obosim amandoi si adormim.

Boala contagioasa care am avut-o si care pana la urma doar d-ul Craiu a reusit corect sa o diagnosticheze s-a numit lung si pompos sindromul mana, picior si gura. El vine cu niste bubite ca la varicela dar localizate doar in zonele amintite. Mama ne-a dat regulat cu crema si nu ne-au mancat prea tare. Au trecut relativ repede si doar eu am facut putina febra.

In rest totul a decurs ok. Mai mult saptamana asta am renuntat la Pampers. Si a mers bine. Ce-i drept cateodata mai uit sa zic ca-mi vine. Dar e distractiv sa fac pipi la toaleta. Insa in parc, ieri am experimentat ceva nou. Pipi la iarba. Bausem multa apa si aproape m-am scapat. Tata m-a dus la un copac si mi-a dat jos pantalonii. Wow, cu putin ajutor am facut primul meu pipi la iarba. Super, sa vezi cum curbeaza jetul si apoi culca usor firele de iarba. Si sentimentul placut de a simti adierea de vant care trece printre picioare. Gata. Sunt hotarat, nu mai vreau Pampers. Doar asa pot cere sa fac la iarba.

Masina mergea lin pe strada. La un moment dat au inceput unele hurducaieli. Imi era foarte greu sa mai ridic ochii sa vad ce se intampla. Pur si simplu le-am acceptat. M-am lasat usor in centura si capul ca cazut pe sprijinul de la scaun. E scaunul nou care are un sprijin mai inalt. Mi-o fi cazut capul? Nu cred, pare ca sta bine. Deja muzica din masina se aude tot mai incet. Iar acum deloc. Imi dau seama ca masina s-a oprit. Tata ma ia grijuliu in brate dupa ce imi socate mainile de dupa centuri.

Sunt inca treaz dar ma fac ca dorm. Eu stiu ca tata stie ca eu stiu. Amandoi zambim. Imi las bratele moi peste gatul lui si tot corpul se muleaza pe tata. Tata incovoaie spatele si merge catre casa cu un pas vesel. A fost o alta dimineata reusita la Insula copiilor cu traversare de vaporas peste Herastrau si tot ce mai trebuia pentru o distractie pe cinste. A fost chiar si varul Mirci cu care ma inteleg de minune.

Liftul pocneste zgomotos si tresar puternic. Chiar ma speriasem. Lumina galbena a becurilor imi razbeste prin pleoape. Bag capul in gatul tatei. in curand am sa simt patul. |Liftul pocneste din nou si simt la intrarea in casa cum sunt scoase sandalele. Tata ma lasa in pat si imi scoate pantalonii uzi. Varsasem apa pe ei, si chiar o raritate, nu am fost certat. Tata doar a zambit si a zis ca e apa si se usuca, ca e vara. Vreau sa fie vara, si sa vars doar apa pe mine, ca sa nu mai fiu certat.

Vantul adie usor prin geamul lipsa de la dormitor. O paturica imi acopera picioarele. Ce frumos ar fi ca atunci cand ma trezesc sa mai mergem si dupa-amiaza la insula copiilor.

Visele s-au implinit si dupa-amiaza am fost iar, de data asta si cu mama si cu Dana. Am venit iar frant acasa, dar cum nu se poate mai fericit!