adela & sasha davidescu

A venit si petrecerea mea de un an. Sunt fetita si probabil stiti ca orice fetita se simte bine cand este in centrul atentiei. Ei bine, am fost. Inca de dimineata au inceput emotiile dar ca sa fiu fresh am bagat un somn, numai bun. Apoi cand m-am trezit deja venisera acasa primii invitati, respectiv unchiul Cata, matusa Cornelia, Theo si Mirci. Cu putina intarziere ca orice viitoare vedeta, am auns la Hobby Club la Bianca unde toata lumea ma astepta. Toti s-a uitat atent la mine, m-au admirat, m-au luat in brate sau au facut o mica plimbare cu mine. Am intrat repede in camera copiilor unde m-am jucat cu jucariile primite si cu ceilalti copii.

Spre pranz, am fost pusa in scaunul meu. urma un moment important. Toata lumea s-a strans in jurul meu. Nasul Zahei mi-a intins o tava. Pe tava multe lucruri. Mi-au cazut ochii pe un card. Avem si noi acasa multe carduri cu care se joaca Sasha. M-am gandit sa iau unul in acelasi timp am vazut o hartie frumoasa si albastra. Am intins si cealalta mana si am apucat-o. Hmm, nu e chiar hartie, e plastic. Inseamna ca se roade bine.

Extaz in audienta, tipete, aplauze. Pana sa apuc sa aplaud si eu putin, pac, au si zburat din mana. Tava este intinsa inca odata. De sub o gramada de lucruri sticleste ceva. E chiar o sticulta mica. Indind mana, iar audienta iar in extaz: parfum, bineinteles. A treia oara tava vine. Examinez de data aceasta atent ce a mai ramas: stilou, vergheta, fard, ruj, papiota de ata, foarfeca si carte. Cartea este buna. Cartea mi-a plaut intotdeauna. Dupa ce o rasfoiesc pot sa o si rod daca nu ma vede nimeni. Imi place foarte mult. Ma mai uit odata dar restul obiectelor chiar mi se par inutile. Merg pe carte, e sigura. Audienta ma felicita pentru ultima data in timp ce simt frimituri cum imi cad in cap. O turta enorma face umbra deasupra mea si frimituri in par.

Dupa ce e bucatita primesc in sfarsit si eu o bucata. Hmm, e buna, mai vreau. Poate alta data ca apare si un tort. E la fel de mare, doar ca e roz si are un ursulet pe el. Scrie ADELA si are o lumanarica aprinsa. Fratele meu, saritor ca de obicei vine si ma ajuta cu suflatul. Gata! Lumanarea este stinsa si urmeaza un ultim ropot de aplauze. Apoi ma retrag cu buni si mamaia la odihna in timp ce restul raman la petrecere. M-am distrat pe cinste, si am fost centrul atentiei. Lumea m-a laudat ca am fost cuminte. Cum as putea sa fiu altfel cand toata lumea ma iubeste si roieste in jurul meu.

Aceasta e povestea turtei mele de un an, dupa care am ramas cu o mare bucurie si cu un banut pe care e lipita cu ceara lumanarii de botez o mica bucata din parul meu. Va pup cu drag. Ne vedem cu poze si filmulete.

Azi a fost o zi mai speciala pentru mine. Si asta s-a putut vedea de dimineata cand impreuna cu mama cu tata si cu Sasha ne-am strans in sufragerie. Tuturor le sticleau ochii de bucurie. Au inceput sa murmure un cantecel care incepea cu “Multi ani traiasca!…”. La sfarsit erau tare fericiti si m-au pupat toti. Tata in special m-a strans tare in brate si m-a intepat cu barba lui nerasa.

Ziua a decurs frumos alaturi de Sasha care de doua zile nu merge la gradinita din cauza unui puseu de febra. Dar azi a fost bine. Ne-am jucat am ras si ne-am distrat. Telefonul a sunat insa mai des ca de obicei. Am primit multe felicitari. Foarte probabil o sa mai primesc si sambata cand o sa fie rupta turta.

Spre dupa-amiaza Sasha a plecat la bunici peste drum iar eu am ramas ca de obicei cu mama. A aparut insa bunelu care mi-a facut cadou prima mea floare. Mama a asezat-o in glastra. Am putut sa o admir toata dupa-amiaza pana spre seara cand a venit si tata de la servici. Si el, a venit tot cu o floare. Un trandafir rosu care parea foarte bun. Totusi, nu m-au lasat sa-l mananc. Am fost foarte emotionata. Primele mele flori. Sunt Adela si azi am implinit un an. A fost o zi ca oricare alta si in acelasi timp una speciala. M-am simtit extraordinar si am avut emotii. Pe seara am facut o plimbare in port-bebe la tata in brate si am mers la bunici de unde l-am luat pe Sasha.

Ne-am intors acasa si a urmat rutina de seara, cu baita de la buni, lapte si nani. Acum dorm linistita si visez. Oare cate flori voi primi in viitor? Cum va fi la majoratul meu? O sa pot retrai vreodata emotiile primelor flori. Sper ca da, am auzit ca lucruri frumoase se intampla si cand cresti. Iar azi eu am crecut, inca un an!

Mda.

Stiu ca scriu mai rar decat Sasha dar am asteptat o cifra “rotunda” ca sa pot povesti. Adica am implinit 9 luni exact cat am fost si in burtica la mami. Si mai stiu ca Sasha a avut un post numit Evolutii asa ca voi incerca sa fac o paralela a ceea ce s-a intamplat din luna mai pana acum.

1. De 3 luni il folosesc in mod intensiv pe DuDu. Nu mai stiti cine este? Faimosul premergator care a crapat pereti. Doua din cele mai interesante locatii unde se poate ajunge cu DuDu sunt la oglinda si la aragaz. Acolo ma pot desfasura in voie si vorbi cu cealalta fetita care seamana uimitor cu mine. Deja am ajuns experta in manevrarea lui dar am un mic impediment numit pragul dintre hol si camera noastra. Nu am destula forta sa il depasesc asa ca apelez la semnale sonore, uneori chiar prea sonore pentru a fi ajutata.Mami este optimista ca nu il voi mai folosi foarte mult timp in schimb Sasha il mai incearca din cand in cand in amintirea zilelor frumoase.
2. Ma plimb si eu cu locomotiva Pooh. Imi place doar ca nu ma echilibrez foarte bine si ma necajesc de aici rezultand alte semnale sonore.
3. Si eu deschid sertarele si masina de spalat. DA. Numai ca spre deosebire de Sasha nu mai am ocazia sa ajung la nimic – Ikea e de vina! Dar eu incerc sistematic – poate se intampla ceva! Mie imi plac in schimb rafturile si din cand in cand aproape reusesc sa scot cate unul.
4. Sunt in urma fata de Sasha cu aparitia dintilor. Nu am decat 1 si 1/2. Mami spune ca el avea deja 6. Asta e! Imi completez eu dantura si va arat voua!
5. Am renuntat si la a treia masa de lapte care este inlocuita cu succes de branzica dulce. Foarte buna!
6. Vorbesc mult pe “bebeleasca”. Tin conferinte. Se mai intampla si un “ma”, “da”.
7. Sunt ambitioasa, chiar foarte – spune mama care imi prevede o cariera stralucita de soprana (nu stim daca la Scala dar oricum promit ) Si mai pot incerca niste alpinism utilitar – cand sunt luata in brate vreau mai sus, mai sus si nu inteleg de ce sunt repozitionata chiar daca imi place asta foarte mult.
8. In afara de Lica Prichindica mi se mai spune si domnisoara Roade Tot. In special chestii textile, plastice si mai grav metalice. Parintii mei au ajuns la concluzia ca cei care au afaceri cu jucarii vor da in curand faliment deoarece noi, copii lor nu prea le folosim in schimb o telecomanda. un telefon, cheile sunt lucruri mult mai interesante decat lucrusoarele frumos colorate, chitaitoare si adecvate varstei noastre.
9. Daca Sasha intr-o saptamana aproape a reusit fara scutec (seara la culcare inca se mai pune) eu am reusit sa ma ridic singura in picioare si chiar fac cativa pasi (sustinuta). Cel mai mult imi place cand facem trenuletul cu Sasha pe post de locomotiva. Trebuie numai sa mearga mai incet – eu vagonul mic nu prea am stabilitate. Noroc cu vagonul cu carbunii necesari pentru locomotiva (mama) care reuseste sa mai ma echilibreze.
10. Am primit o olita. Verde si draguta. Au fost cateva tentative dar nu am rabdare – sunt atatea lucruri interesante in baie – sifonul de pardoseala, toaleta, chiuveta. Dar cu rabdare (din partea lui mami) am sa reusesc. Doar m-am facut fata mare )

Promit ca voi incerca sa scriu mai des dar durerile de dinti sunt destul de mari.

Saptamana trecuta a fost festivalul circului. Mama a primit o invitatie pentru 3 de la o vecina care o primise si ea si nu se putea duce. A vorbit cu tata sa-mi faca surpriza sa mergem la circ. Suna foarte bine. Si a si inceput chiar foarte bine. Am decis sa mergem cu metroul. Mie imi place foarte mult cu metroul. Asa ca am fost incantat chiar de la inceput. Aglomeratie si caldura mare mon cher! Dar am trecut peste toate si am ajuns intr-un suflet la locatie. Frumos cortul….frumos inauntru. Aveau chiar si o girafa mare aurie pe care am putut sa o ating. A stat fiindca nu era vie…era decor. Ne-am asezat cuminti pe scaunelele pliante si am asteptat. Si acum devine palpitant! Ta-na-na-naaaa! Nu prea era ce mi-au povestit ai mei parinti – adica dresuri de lei, catei si alte animale. NU! A aparut un nenea sa ne spuna o poveste. Numai ca microfonul lui era asa de tare incat m-am blocat si am inceput sa plang. M-am calmat cand a aparut al doilea (mai bland este adevarat dar si in germana). Totul a culminat cu aparitia a cinci fete imbracate in alb dansand pe varfuri (mama imi spune ca sunt balerine) si asta a fost! Am refuzat sa mai particip la poveste si in lacrimi am cerut sa mergem afara. Afara, langa cortul circului erau doi muzicanti ambulanti (cica din America de Sud) care aveau un mic spectacol si ceva margelute de vanzare. Acelasi esec! Parintii mei au fost dezamagiti de incercarea lor de culturalizare asa ca am poposit langa fantanile de la Unirea. Acolo intr-adevar era ceva de vis! Erau fantani foaaaarte mari si multe cu diverse tasnitori. Am alergat, ne-am jucat si ne-am pozat. La sfarsit am poposit la Roland unde cartofeii sunt buni chiar si sucul de portocale si am primit cadou un Paianjen (aka Omu’ paianjen) care arunca o plasa. M-am intors acasa obosit si i-am declarat lui Buni’ ca nu mai merg la “cerc” si ca mie imi e frica de “fetele alea care dansau” si m-am speriat de “nenea parjitoru’ care spunea povesti”.’

Acum poate vreti sa stiti cum este cu “pisica cu coarne”.

A fost ziua lui tati. Am mers la o terasa mica din cartier. A venit multa lume sa-i ureze “La multi ani!” Eu am fost insa ocupat sa explic tuturor celor interesati sau mai putini interesati colectia mea de masini pe care o aveam la purtator. Am facut garaje din meniuri, pachete de tigari asezate strategic si chiar am facut sa dispara unele dintre ele sub servetele. Cristi, colegul tatii mi-a adus sa ma joc cu un pui de mata foarte insistent (chiar prea insistent) si mi-am facut curaj sa o mangai. Nu am mai avut ocazia sa ma joc cu o pisica (cele din fata blocului fug) asa ca am fugit la tata foarte incantat si i-am spus ca m-am jucat cu o pisica care are ochisori, manute si coarne. Cu greu a reusit tati sa ma faca sa inteleg ca pisicile au urechiuse acolo unde vacutele au coarne + urechi. Asta e! Am tot timpul sa imi imbunatatesc cunostintele de zoologie.

Va pup! Am treaba cu masinile + noua achizitie (prin grija lui Ada Paga si Alex) – Logan ca a lu’ Bunelu’.

Dragii mei,

Astazi implinesc 5 luni iar Sasha 2 ani si 3 luni. De cand m-am nascut pe 20 octombrie parintii mei au spus ca sunt norocosi avand amandoi copii nascuti intr-o data de 20. Dar astazi nu a fost o zi ca oricare alta. M-am trezit de dimineata (a se intelege 3 am) si nu am vrut sa mai adorm. Mama spune ca din cauza emotiilor. Nu mai plang cand trebuie sa stau pe burtica… de fapt chiar a juns sa imi placa si pot tine capul ridicat din ce in ce mai mult. Si sa stiti ca acum pot sa fac si eu delfinase cum facea Sasha la varsta mea. Tati stie despre ce este vorba. Nu este decat o singura problema…ma agit prea mult iar RGE-ul meu ma necajeste si mai vine cate un pic de laptic inapoi. Am invatat sa ma joc singura cu caruselul si jumulesc aceeasi ursuleti pe care ii iubea si Sasha, am invatat sa imi scot singura suzeta si cateodata reusesc si procesul invers dar nu imi iese intotdeauna si ma necajesc. Mai nou am descoperit ca imi place sa dorm pe burtica…este mult mai relaxant.
Am baut lapticul, m-am jucat si am hotarat ca nu mai trebuie sa adorm. Mama nu stie dar eu il asteptam pe Sasha sa se trezeasca ca sa ne putem spune “La multi ani!” Dupa ce am fost plimbata in diverse locatii de joaca (patul meu, patul lui Sasha, carucior, canapea, sezlong) asta din cauza de plictiseala de sigur…se aude deschizandu-se in tromba usa celuilalt dormitor urmata de o tropaiala maruntica si se aude o voce pe jumatate adormita “Ce faci mami?” si inca un “A venit Adela!”. Cu siguranta ati ghicit cine putea fi. Si pe un ton foarte serios se aude “S-a trezit ziua!”

Imi doresc sa pot tropai si eu prin casa (spre disperarea vecinei de la 7) dar am inteles de la Sasha ca mai sunt niste etape intermediare cum ar fi statul in fundulet si apoi in premergator. Hmmm! 

Deocamdata astept sa merg la ecograf sa vad cum evolueaza cele doua probleme (RGE + displazia de sold) si mai vorbim. Revin cu noutati.

S-au intamplat multe in saptamana care a trecut. A fost o frenezie pe care am inceput sa o simt. Schimbari de program, vizite, se vedea ca urma sa se intample ceva. Si incet, incet am intrat in centrul atentiei. Mama are multa grija de mine, si sta cu mine, dar nu tot timpul. Iar eu vreau sa stea tot timpul. Mai ales cand vine si Sasha acasa raman uitata in fotoliul meu verde. Iar cand trebuie sa adorm e si mai greu … ma iau in brate si mama si tata, iar mie nu imi place deloc in brate. Am o senzatie ciudata si nu ma simt bine deloc. Si plang. Mult.

Astfel, saptamana a inceput cu o vizita la domnul doctor Craiu. Mie imi place mult la domnul doctor. Am stat cat de cuminte am putut sa ma analizeze si se pare ca am dat bine. Spre sfarsit insa, a venit iar acea stare si am inceput sa plang. Se pare ca am ceva, totusi, iar domnul doctor m-a trimis la ecografie. Posibil reflux gastro esofagian. Ecograful din februarie va dovedi daca sunt doar mofturile mele sau chiar e ceva. Totusi starea mea rea ar putea fi de la asta. Si daca nu sunt doar fitzele mele si chiar imi vine amar in gura si ma arde pe esofag?! La asta se gandeste cineva?! Se pare ca da. Mama se gandeste tot timpul si e foarte atenta cu mine. Si eu incerc sa fiu fata cuminte.

Apoi a venit ziua de vineri. Noi schimbari de program si iar vizita la CMU. De data asta nu mai era domnul doctor Craiu. Am mers sa imi pun cercei. Tata a ales pentru mine unii cu pietricica verde. Sunt foarte frumosi si abia astept sa ma mandresc cu ei. Dar cui, ca nu mai venise nimeni in vizita la mine de mult timp. Urma totusi sa se intample ceva.

Sambata de dimineata am avut confirmarea. Abia ma trezisem si eu si vad patru capete aplecate deasupra patului meu. Toti se uitau cel putin la fel de curioasi ca mine. Unchiul Cata, matusa Cornelia si cei doi verisori. Apoi, balca, balca prin brate. Asta e mamaia, o recunosc dupa rasul puternic si colorat. Deja ma simt bine. A venit sa ma vada cineva. Mama ma imbraca. Iar mergem in vizita. Cred ca stiu, asta e, mi-a povestit Sasha. Trebuie sa fie baita din casa lui Doamne-Doamne. Mi-a povestit el. Esti in centru atentiei, Toata lumea se uita doar la tine. Trebuie sa ma concentrez, sa dau bine. Zambesc cat pot.

Plec cu mama cu masina. Ajungem la biserica si acolo ma simt deja coplesita. O gramada de oamenii, unii pe care ii vedeam pentru prima data se perida prin fata mea. Incerc sa am cate un zambet pentru fiecare. Ma mai gandesc totusi daca ma fac foto-model sau hostess. Nu-i usor deloc. Si mi-e si cam frig. Sunt preluata de matusa Dana. Mai nou nasa Dana. Ma pune aproape la orizontala, in brate … Nuuuuu … iar nu-mi place … Yach… uuuuuaaaauuuu. E rau. Aerul rece e bun. Cu toate astea starea aceea nu prea imi trece.

Imi place cum imi vorbeste parintele Victor. Vocea lui aduce liniste in orice suflet. Intram in biserica. Acolo cantarile se aud si mai frumos. Ma mai linistesc si eu desi bine nu-mi este. Vine momentul de care am auzit de la fratele meu. Ma aseaza pe o masa si ma dezbraca. Parintele vine si ma ia. Oare o fi ca la baita de seara?! …. bleach … nu am timp sa ma dezmeticesc si corpul meu e cufundat cu totul. Brrrr. Si inca odata. Chiar si a treia oara. N-a fost chiar asa de rau. Mi-e putin frig. Prosop?

Gata acum tre sa ma imbrace. Alo?!… ce faceti cu atatea blitzuri pe mine. Mai usor, stati sa-mi pun ceva pe mine. Gata, acum sunt decenta. Putem continua sedinta foto. Whauuu, ce haine frumoase. E bine ma simt deosebit. Am uitat se de starea nasoala. Ceva s-a schimbat pentru mine. Sunt inundata de zeci de priviri admirative. Sunt fericita. Zambesc la toti. Ajung si la mama si tata in brate. Gata nu ma mai simt deloc ratusca cea uitata. Acum sunt Crestina, si toti au venit pentru mine. Haideti sa petrecem!!!

Afara a iesit soarele. Ca si fratele meu, am facut primavara in mijlocul iernii. Mi-a povestit el, ca si la Botez la el a fost la fel. Aerul racoros imi intra in mari iar soarele ma gadila pe nas. Sunt in brate la nasa Alina si sunt fericita. Mergem spre local unde urmeaza sa fie petrecerea. In spate tata vine gafaind cu fotoliul. Mi-ati adus si fotoliul. Excelent.

Sper sa ne distram pe cinste. O sa revin cu poze, si poate chiar si cu filme! Dumnezeu sa ne ajute si sa ne pazeasca!

Traim in Bucuresti un Craciun tipic Californian. O vreme cat sa nu te duci la plaja, zapada doar artificiala adusa cu basculanta in fata vilelor de bogatani, mall-uri pline de fitosi si fitoase care nu se hotarasc intre o geaca Lacroix sau YSL, agitatie maxima si masini de lux parcate stramb in subteranele magazinelor.

Toata lumea se uita la televizoarele din masini sau din statiile de metrou incercand sa intre in atmosfera de Craciun. Un trecator agitat sa prinda un autobuz iti harsaie pe fata cateva ramuri de brad. Culegi in viteza un con, doua si iti indesi mai bine pe cap caciula cu coarne de ren. Luminite sclipesc peste tot. Pacat ca se reflecta in negrul asfaltului in loc de albul zapezii.

Cam asta e Craciunul de Bucuresti, mai mult unul in stil californian decat unul laponian. Si totusi, cu ochii la vechile vederi postale va doresc sa aveti parte de un Craciun intr-o cabana pierduta in zapada, cu ninsoare ce bate la geam si un balansoar ce scartaie in fata focului, cu cel drag in brate si cufundati sub o patura calduroasa, cu o cana de vin fiert in mana si o bucata de cozonac aromat. Iar daca toata aceasta simplitate pare atat de greu de atins va doresc macar sa inchideti ochii pentru o secunda si sa simtiti Craciunul asa. Sarbatori Fericite!!!

Buna dimineata!

Am facut-o si pe asta. DA. Am implinit o luna de zile.

Deja incep sa ma acomodez chiar daca sunt multe zgomote pe care nu le inteleg inca. Mai ales dimineata. Mami imi explica ca este Sasha care se pregateste de gardinita asta dupa ce invariabil se joaca cu masinile. Si se joaca destul de intens si cu patos astfel incat ne mai si scapa pe parchet. Nu ar fi o problema dar sunt din metal si scot un sunet infiorator pentru mine. Are deja destule masini, preferatele lui fiind dupa cum urmeaza: masina ca a lu’ tata, masina ca a lu’ Dana, masina ca a lu’ Rigli si mai nou masina ca a lu’ Sasha achizitionata recent. In concluzie, juri ca e razboiul de independenta pana tati il conduce pe Sasha la gradi.

Dupa aceea se instaleaza linistea. Am inceput deja sa ma obisnuiesc cu programul de mese chiar daca cateodata am nevoie de 120 de ml si nu 90 cat mi-ar trebui in mod normal. Mami spune ca sunt haplea si din cauza ca ma grabesc ma doare burtica, bineinteles asta asociat cu inevitabilele dureri provocate de colici. Oricum sunt incurajata, explicatia primita fiind ca mai am maxim 2 luni si jumatate si scapam noi de ele – de durerile provocate de colici adica.

La capitolul somn mai dau eroare din cand in cand. De exemplu ieri nu prea am reusit sa dorm mai mult de o ora dupa fiecare masa dar am recuperat peste noapte cand am dormit de la 21.30 pana la 04.30. Tati spune ca sunt pe punctul de a ajunge la performanta (mult sperata de el de altfel) de a nu ma mai trezi noaptea. Ieri am primit chiar si un cadou – cercei din aur alb cu diamante. Mai avem doar de facut gauri in urechi si pentru asta trebuie mers la Polizu. Ce-i drept e ca sunt un pic cam mari pentru dimensiunea actuala a urechilor mele dar ma fac eu mare. Apropo…astazi merg la controlul de o luna si voi afla cat am mai crescut. Merge si Sasha dar el pentru vaccinul antigripal si speram ca nu va mai raci atat de des.

Cam atat. Revin cu noutati.

Ela

Buna, sunt Adela si sunt cea mai mica membra a familiei. Sper sa raman in aceasta pozitie privilegiata. M-am nascut ieri, 20 Octombrie 2008 la ora 21:45 la Spitalul Polizu. Tot cezariana, tot d-na doctor Petrache. Am luat nota 9 APGAR cu o greutate de 3kg fix, lungime de 51cm si circumferinta la cap de 36cm. Cam asta e. Sunt destul de obosita. Mami n-are prea mult lapte si asta praf de aici, e chiar praf. Nu ma omor dupa el. Sper sa vina si comanda de import.

Imi place mult la gradi acum dar sunt inca si chestii naspa. Iar cea mai naspa chestie e faptul ca ma tot inbolnavesc. Si nu este deloc placut. Nu stiu daca are o legatura directa cu gradinita sau e doar o toamna mai nefericita dar am tot fost bolnav. Si acum sunt iar. Gat plin de puroi, trecut pe antibiotice pana la urma, otita, otocalm in urechi, muci si vibrocil, vizite la CMU la pediatru si orelist …. cam de toate. Dar cel mai rau ma doar in gat. Nu prea pot sa mai inghit nimic si nici nu imi mai vine sa mananc ceva. Incet, incet trec dar e tare greu. Mai nou, i-am dat si lui buni boala … n-am vrut buni. Cam asta e singurul cadou care l-am pregatit si eu pentru aniversarea de matase a lui mama si tata. Asta si o iesire cu bicla afara. Toti patru. E bine afara macar …. arata a toamna. La multi ani, mami si tati … va pup cu drag si sunt tare fericit. Sper sa fiti si voi, intotdeauna. Cu drag pentru mami si tati ….