Chiar si acum sunt inca peste 30 de grade in Bucuresti. Vara refuza sa plece. Desi a fost una nu chiar fierbinte, clar a fost una lunga. Si plina de evenimente. Atat de multe si atat de repede s-au succedat ca nu am mai apucat nici macar sa scriu ceva pe blog. Imi cer astfel scuze cititorilor mei fideli. Si promit sa ma revansez. Chiar cu acest post. Si acum sa incepem retrospectiva.
Sa va spun, desi era vacanta eu am continuat sa merg la gradi. Dar a fost ca si cum as fi fost in vacanta pentru ca atunci cand nu eram plecat din Bucuresti eram mai mult bolnav. Astfel, fara sa tin mortis am avut un fel de vacanta.
Ea a inceput cu plecarea la mamaia la Alexandria. O saptamana fara mama si tata in care am facut doar ce am vrut eu si mamaia m-a aplaudat incantata. S-a laudat la toti oamenii pe care ii cunostea cu ce nepot destept are, si mai mult, si-a mai facut in acel timp ceva cunostinte noi pentru a se lauda si mai mult. Dar nu ai cum sa nu o iubesti pe mamaia. Gateste bine, se joaca cu tine, te alinta tot timpul. Iar cand oboseste fug la matusa Cornelia care face cea mai buna supi din lume …. garantat. Mi-am facut prieteni si m-am jucat mult in parcul de la statuie din Alexandria. Cu Mirci, cu mamaia, timpul a zburat si cand ma obisnuisem si eu mai bine, au venit sa ma ia acasa. Dar asta pentru ca venea perioada concediilor si plecam … la mare.
La mare a fost foarte frumos. Stiu ca suna ciudat dar imi amintesc si voi ramane cu doua mari amintiri: ca nu vreau sa intru in mare desi au tinut mortis pe rand mama, tata si matusa Dana, si pe Cata. Ah, Cata. O fetita foarte draguta care a facut sederea la mare cea mai frumoasa vacanta de pana acum. Era fata gazdei si era tot timpul in preajma si a vizitat chiar si apartamentul nostru pentru a asculta povesti spuse ca nimeni altul de Povestitorul adica iPod-ul din dotare. Ne-am jucat la locurile de joaca, am mers impreuna la cumparaturi, am facut plaja, am papat impreuna. Ea tot timpul intreba de mine, iar eu intotdeauna asteptam sa intrebe de mine. Pe plaja am mai cunoscut si alte fete, cum ar fi Ilinca care m-a invatat un cantecel nou, dar nimic nu se compara cu tumbele facute cu Cata pe plaja.
Vacanta a trecut repede si cele doua masini rosii au pornit una dupa alta spre Bucuresti. In una era tata cu mine si cu jumatate de casa (bagajul carat la mare) iar in peugeot-ul Danei era matusa la volan si Adela cu mama care statea cand in fata cu Dana, cand in spate cu Adela. Am ajuns la Bucuresti si au inceput problemele. Toata lumea in afara de Adela s-a imbolnavit. Se pare pana la urma ca a fost Salmonella, sau cel putin asa a confirmat domnul Craiu. Iar l-am deranjat, iar ne-a servit intr-un mod deosebit cum numai dansul stie sa o faca. Despre perioada cu boala prefer sa nu vorbesc prea mult pentru a fost destul de rau.
Ce e bun, e ca dupa ce mi-a trecut cat de cat, mama si tata au decis ca o noua excursie la Alexandria m-ar ajuta sa ma pun pe picioare. Si asa a fost. M-a ajutat mult. Am fost iar rasfatatul lui mamaia, m-am jucat mult si m-am distrat. Cand m-am intors la Bucuresti, l-am luat si pe varul Mirci si am fost impreuna la Decathlon unde ne-am jucat cu toate mingiile.
Nici nu stiu cand a zburat vara si s-a facut iar septembrie care a insemnat si mutarea la noua gradinita. Ce-i drept am schimbat locatia, nu si gradinita. Am ramas tot la Casuta Piticilor dar sediul ei a revenit mai aproape de casa, pe langa Piata Domenii. Dar aici avem o curte mai mare iar eu am mai schimbat si colegii fiind cand in grupa bebe, cand in grupa mica si cateodata, in momente de confuzie chiar in grupa mijlocie.
Intre timp colectia mea de masinute a crescut considerabil. Important e sa fiu baiat cuminte si ele par sa vina ca pe banda. In aceasta ultima saptamana si-a facut aparitia la Bucuresti si mamaia de la Alexandria. E la fel de bine ca si atunci cand merg eu acolo, doar ca nu mai petrecem atat de mult timp impreuna pentru ca trebuie sa merg si la gradi.
Vreau sa ma bucur de aceasta toamna lunga si frumoasa cu vreme de vara. Va pup pe toti si ne imbratisam cu drag. Promit sa revin cu poze mai actuale si poate si cu filme. E o promisiune care o fac aproape dupa fiecare final de post
) Si mai pot incerca niste alpinism utilitar – cand sunt luata in brate vreau mai sus, mai sus si nu inteleg de ce sunt repozitionata chiar daca imi place asta foarte mult.
)