adela & sasha davidescu

Viata la gradinita nu e usoara, credeti-ma! Desi merg la gradinita de la un an si sapte luni si acum nu mai am mult si fac patru inca e greu. Altercatii, jucarii care nu le mai primesc inapoi, impinsaturi si strigatre de lupta. De curand a inceput si Adela sa vina la gradinita impreuna cu mine. Ca frate mai mare am multe responsabilitati: sa am grija de ea, mai ales cand urca sau coboara scarile, sa ii spun ca nu trebuie sa planga cand mama sau tata pleaca de la gradinita, sa nu urle atunci cand isi doreste diverse lucruri samd. Nu e usor sa fii fratele mai mare. Mai ales ca trebuie sa fii mult mai intelegator. Intr-un cuvant am o grija cand sunt la gradinita: Adela.

Zilele trecute am avut o altercatie cu un baiat pe care il stiu de mult si cu care nu m-am mai certat niciodata. E vorba de David  care e chiar baiatul educatoarei Adelei. El e un baiat linisit si ii place foarte mult de Adela. Tot timpul vine langa ea, o pupa si incearca sa o linisteasca cand e suparata. E chiar dragut. Cearta noastra nici nu mai stiu de la ce a inceput dar am ajuns repede sa ne impingem. David a reusit sa ma apuce de par. In momentul urmator cu un salt de felina, Adela si-a infipt dintii in el si i-a lasat o muscatura pe cinste. Chiar celui care o iubea cel mai mult si care si ea il placea.

Dar cum se spune: Sangele apa nu se face! Sunt mandru ca o am pe sora mea sa ma apere la gradi, si spun asta cu mandrie desi sunt baiat si sunt cu doi ani mai mare decat ea!

Maine plecam in sfarsit in vacanta la mare. Abia astept sa va povestesc si de acolo.

A venit si ziua aceea. Ziua in care fratii Davidescu sa mearga impreuna de manuta la gradinita. Eu, care sunt mai vechi in ale gradinitei, am linistit-o pe Adela inca de acasa. Ai sa vezi, e frumos, ne jucam, mancam cum vrem noi, radem cu ceilalti copii, coloram (vezi, nu mancam creioane) dormim si iesim in curte la joaca.

Asa a si fost chiar din prima zi. Adela nu a plans cum am plans eu la inceput, pentru ca nu era singura. Era cu mine. Si am facut nazbatii toata ziua, la pranz am dormit impreuna in acelasi pat dupa ce mancasem inainte, iar cand au venit mama si bunelu sa ne ia de la gradi, ne-au gasit in curte. O plimbam cu trenuletul pe Duduia.

Si toata lumea noastra duduia de fericire. Azi am inceput o noua zi la gradinita. Abia astept sa o petrec cu prietenii si sora mea.

Decembrie e o luna foarte calduroasa. Ma intreb cateodata cum va ajuge Mos Craciun fara pic de zapada. Dar noi am profitat de vremea frumoasa. Si la sfarsitul lunii trecute am fost in vizita la Craiova. Desi a fost doar o excursie de o zi, a fost frumoasa. In locul mamei a venit, Buni, asa ca a fost si mai interesant. Am ajuns la vila familiei Goaga din Craiova unde pe langa unchiul Lica ne astepta si Stra-bunelul venit de la Vrata pentru a ierna mai usor. A fost frumos, m-am jucat cu stra-bunelul si i-am aratat masinile mele. I-am spus poezii si Adela i-a aratat ca aproape merge singura. Spre seara am venit acasa.

Cuprinsi de al aventurii val, am decis la doar o saptamana sa facem o mini-vacanta la Onesti si Gura-Vaii. Zis si facut, tata a facut plinul la masina si am plecat. Drumul a fost ceva mai lung si anevoios, cu oprire la Buzau si papat la McDonalds si o repriza mare fara somn pana am ajuns apoi in Onesti. La Mihaela a fost foarte frumos, pentru ca puteam face impreuna cu Costel aproape tot ce ne doaream. A fost placut si ne-am distrat pe cinste. Am fost chiar si in vizita la Tg. Ocna la mina de sare. Am coborat cu microbuzul prin tunelul intunecat la fel cum Thomas se plimba prin tunele. Am ajuns intr-o galerie foarte deschis unde am admirat biresica de sare, vagonetul si terenurile de joaca. Orele au zburat si Adela a adormit chiar in mina. Eu am preferat sa adorm in masina in drum spre Onesti.

Am mai mers in “vizite de lucru” si la Nana Monica si Nanu Grisa, apoi la Marina si in seara de Sf. Andrei, la Gura Vaii la Cristina, Costel si Andreea care ne astepta sa o sarbatorim. Am ajuns din pacate foarte tarziu si am cam adormit pe acolo.

Dupa patru zile destul de istovitoare am revenit in Bucuresti, unde pe rand, ne-am inbolnavit. Intai tata si mama, apoi eu si Adela. Noroc cu Buni care a venit si ne-a ajutat. Am dormit mai mult la Buni dar m-am refacut repede. Azi, dupa o saptamana de absenta, am rvenit la gradi. Imi era dor de colegii de joaca.

Ne auzim cu serbarea de Mos Craciun. Nu uitati sa-mi luati ceva frumos de ziua mea.

A venit si petrecerea mea de un an. Sunt fetita si probabil stiti ca orice fetita se simte bine cand este in centrul atentiei. Ei bine, am fost. Inca de dimineata au inceput emotiile dar ca sa fiu fresh am bagat un somn, numai bun. Apoi cand m-am trezit deja venisera acasa primii invitati, respectiv unchiul Cata, matusa Cornelia, Theo si Mirci. Cu putina intarziere ca orice viitoare vedeta, am auns la Hobby Club la Bianca unde toata lumea ma astepta. Toti s-a uitat atent la mine, m-au admirat, m-au luat in brate sau au facut o mica plimbare cu mine. Am intrat repede in camera copiilor unde m-am jucat cu jucariile primite si cu ceilalti copii.

Spre pranz, am fost pusa in scaunul meu. urma un moment important. Toata lumea s-a strans in jurul meu. Nasul Zahei mi-a intins o tava. Pe tava multe lucruri. Mi-au cazut ochii pe un card. Avem si noi acasa multe carduri cu care se joaca Sasha. M-am gandit sa iau unul in acelasi timp am vazut o hartie frumoasa si albastra. Am intins si cealalta mana si am apucat-o. Hmm, nu e chiar hartie, e plastic. Inseamna ca se roade bine.

Extaz in audienta, tipete, aplauze. Pana sa apuc sa aplaud si eu putin, pac, au si zburat din mana. Tava este intinsa inca odata. De sub o gramada de lucruri sticleste ceva. E chiar o sticulta mica. Indind mana, iar audienta iar in extaz: parfum, bineinteles. A treia oara tava vine. Examinez de data aceasta atent ce a mai ramas: stilou, vergheta, fard, ruj, papiota de ata, foarfeca si carte. Cartea este buna. Cartea mi-a plaut intotdeauna. Dupa ce o rasfoiesc pot sa o si rod daca nu ma vede nimeni. Imi place foarte mult. Ma mai uit odata dar restul obiectelor chiar mi se par inutile. Merg pe carte, e sigura. Audienta ma felicita pentru ultima data in timp ce simt frimituri cum imi cad in cap. O turta enorma face umbra deasupra mea si frimituri in par.

Dupa ce e bucatita primesc in sfarsit si eu o bucata. Hmm, e buna, mai vreau. Poate alta data ca apare si un tort. E la fel de mare, doar ca e roz si are un ursulet pe el. Scrie ADELA si are o lumanarica aprinsa. Fratele meu, saritor ca de obicei vine si ma ajuta cu suflatul. Gata! Lumanarea este stinsa si urmeaza un ultim ropot de aplauze. Apoi ma retrag cu buni si mamaia la odihna in timp ce restul raman la petrecere. M-am distrat pe cinste, si am fost centrul atentiei. Lumea m-a laudat ca am fost cuminte. Cum as putea sa fiu altfel cand toata lumea ma iubeste si roieste in jurul meu.

Aceasta e povestea turtei mele de un an, dupa care am ramas cu o mare bucurie si cu un banut pe care e lipita cu ceara lumanarii de botez o mica bucata din parul meu. Va pup cu drag. Ne vedem cu poze si filmulete.

Azi a fost o zi mai speciala pentru mine. Si asta s-a putut vedea de dimineata cand impreuna cu mama cu tata si cu Sasha ne-am strans in sufragerie. Tuturor le sticleau ochii de bucurie. Au inceput sa murmure un cantecel care incepea cu “Multi ani traiasca!…”. La sfarsit erau tare fericiti si m-au pupat toti. Tata in special m-a strans tare in brate si m-a intepat cu barba lui nerasa.

Ziua a decurs frumos alaturi de Sasha care de doua zile nu merge la gradinita din cauza unui puseu de febra. Dar azi a fost bine. Ne-am jucat am ras si ne-am distrat. Telefonul a sunat insa mai des ca de obicei. Am primit multe felicitari. Foarte probabil o sa mai primesc si sambata cand o sa fie rupta turta.

Spre dupa-amiaza Sasha a plecat la bunici peste drum iar eu am ramas ca de obicei cu mama. A aparut insa bunelu care mi-a facut cadou prima mea floare. Mama a asezat-o in glastra. Am putut sa o admir toata dupa-amiaza pana spre seara cand a venit si tata de la servici. Si el, a venit tot cu o floare. Un trandafir rosu care parea foarte bun. Totusi, nu m-au lasat sa-l mananc. Am fost foarte emotionata. Primele mele flori. Sunt Adela si azi am implinit un an. A fost o zi ca oricare alta si in acelasi timp una speciala. M-am simtit extraordinar si am avut emotii. Pe seara am facut o plimbare in port-bebe la tata in brate si am mers la bunici de unde l-am luat pe Sasha.

Ne-am intors acasa si a urmat rutina de seara, cu baita de la buni, lapte si nani. Acum dorm linistita si visez. Oare cate flori voi primi in viitor? Cum va fi la majoratul meu? O sa pot retrai vreodata emotiile primelor flori. Sper ca da, am auzit ca lucruri frumoase se intampla si cand cresti. Iar azi eu am crecut, inca un an!

Mda.

Stiu ca scriu mai rar decat Sasha dar am asteptat o cifra “rotunda” ca sa pot povesti. Adica am implinit 9 luni exact cat am fost si in burtica la mami. Si mai stiu ca Sasha a avut un post numit Evolutii asa ca voi incerca sa fac o paralela a ceea ce s-a intamplat din luna mai pana acum.

1. De 3 luni il folosesc in mod intensiv pe DuDu. Nu mai stiti cine este? Faimosul premergator care a crapat pereti. Doua din cele mai interesante locatii unde se poate ajunge cu DuDu sunt la oglinda si la aragaz. Acolo ma pot desfasura in voie si vorbi cu cealalta fetita care seamana uimitor cu mine. Deja am ajuns experta in manevrarea lui dar am un mic impediment numit pragul dintre hol si camera noastra. Nu am destula forta sa il depasesc asa ca apelez la semnale sonore, uneori chiar prea sonore pentru a fi ajutata.Mami este optimista ca nu il voi mai folosi foarte mult timp in schimb Sasha il mai incearca din cand in cand in amintirea zilelor frumoase.
2. Ma plimb si eu cu locomotiva Pooh. Imi place doar ca nu ma echilibrez foarte bine si ma necajesc de aici rezultand alte semnale sonore.
3. Si eu deschid sertarele si masina de spalat. DA. Numai ca spre deosebire de Sasha nu mai am ocazia sa ajung la nimic – Ikea e de vina! Dar eu incerc sistematic – poate se intampla ceva! Mie imi plac in schimb rafturile si din cand in cand aproape reusesc sa scot cate unul.
4. Sunt in urma fata de Sasha cu aparitia dintilor. Nu am decat 1 si 1/2. Mami spune ca el avea deja 6. Asta e! Imi completez eu dantura si va arat voua!
5. Am renuntat si la a treia masa de lapte care este inlocuita cu succes de branzica dulce. Foarte buna!
6. Vorbesc mult pe “bebeleasca”. Tin conferinte. Se mai intampla si un “ma”, “da”.
7. Sunt ambitioasa, chiar foarte – spune mama care imi prevede o cariera stralucita de soprana (nu stim daca la Scala dar oricum promit ) Si mai pot incerca niste alpinism utilitar – cand sunt luata in brate vreau mai sus, mai sus si nu inteleg de ce sunt repozitionata chiar daca imi place asta foarte mult.
8. In afara de Lica Prichindica mi se mai spune si domnisoara Roade Tot. In special chestii textile, plastice si mai grav metalice. Parintii mei au ajuns la concluzia ca cei care au afaceri cu jucarii vor da in curand faliment deoarece noi, copii lor nu prea le folosim in schimb o telecomanda. un telefon, cheile sunt lucruri mult mai interesante decat lucrusoarele frumos colorate, chitaitoare si adecvate varstei noastre.
9. Daca Sasha intr-o saptamana aproape a reusit fara scutec (seara la culcare inca se mai pune) eu am reusit sa ma ridic singura in picioare si chiar fac cativa pasi (sustinuta). Cel mai mult imi place cand facem trenuletul cu Sasha pe post de locomotiva. Trebuie numai sa mearga mai incet – eu vagonul mic nu prea am stabilitate. Noroc cu vagonul cu carbunii necesari pentru locomotiva (mama) care reuseste sa mai ma echilibreze.
10. Am primit o olita. Verde si draguta. Au fost cateva tentative dar nu am rabdare – sunt atatea lucruri interesante in baie – sifonul de pardoseala, toaleta, chiuveta. Dar cu rabdare (din partea lui mami) am sa reusesc. Doar m-am facut fata mare )

Promit ca voi incerca sa scriu mai des dar durerile de dinti sunt destul de mari.

Dupa multe luni de poftit in care ma uitam cum Sasha primeste la masa si altceva decat lapte, am primit si eu, in sfarsit, prima mea supica.

M-a luat aproape pe neasteptate. Eram trezita din somn si cu multa fomita adunata. Mama m-a pus in scaun si a aparut cu un castron si o lingurita. La inceput am crezut ca era un alt medicament care trebuia luat cu lingurita. Dar nu era asta. Era ce trebuie. Adica supa buna. Facuta cu morcovei, telina si pastrnac si ingrosata exact cat trebuie pentru a merge impreuna cu refluxul meu gastro esofagian care e si el acum in mare scadere.

Semana mai mult cu un compot gros. Dar a fost exact cum trebuie. Am papat aproape 8 lingurite si se pare ca am facut mai putine mofturi decat Sasha. Ce-i drept el a primit mai devreme ca mine supica.

Astept sa imi mai faci supi mami, a fost foarte buna!

Dragii mei,

Astazi implinesc 5 luni iar Sasha 2 ani si 3 luni. De cand m-am nascut pe 20 octombrie parintii mei au spus ca sunt norocosi avand amandoi copii nascuti intr-o data de 20. Dar astazi nu a fost o zi ca oricare alta. M-am trezit de dimineata (a se intelege 3 am) si nu am vrut sa mai adorm. Mama spune ca din cauza emotiilor. Nu mai plang cand trebuie sa stau pe burtica… de fapt chiar a juns sa imi placa si pot tine capul ridicat din ce in ce mai mult. Si sa stiti ca acum pot sa fac si eu delfinase cum facea Sasha la varsta mea. Tati stie despre ce este vorba. Nu este decat o singura problema…ma agit prea mult iar RGE-ul meu ma necajeste si mai vine cate un pic de laptic inapoi. Am invatat sa ma joc singura cu caruselul si jumulesc aceeasi ursuleti pe care ii iubea si Sasha, am invatat sa imi scot singura suzeta si cateodata reusesc si procesul invers dar nu imi iese intotdeauna si ma necajesc. Mai nou am descoperit ca imi place sa dorm pe burtica…este mult mai relaxant.
Am baut lapticul, m-am jucat si am hotarat ca nu mai trebuie sa adorm. Mama nu stie dar eu il asteptam pe Sasha sa se trezeasca ca sa ne putem spune “La multi ani!” Dupa ce am fost plimbata in diverse locatii de joaca (patul meu, patul lui Sasha, carucior, canapea, sezlong) asta din cauza de plictiseala de sigur…se aude deschizandu-se in tromba usa celuilalt dormitor urmata de o tropaiala maruntica si se aude o voce pe jumatate adormita “Ce faci mami?” si inca un “A venit Adela!”. Cu siguranta ati ghicit cine putea fi. Si pe un ton foarte serios se aude “S-a trezit ziua!”

Imi doresc sa pot tropai si eu prin casa (spre disperarea vecinei de la 7) dar am inteles de la Sasha ca mai sunt niste etape intermediare cum ar fi statul in fundulet si apoi in premergator. Hmmm! 

Deocamdata astept sa merg la ecograf sa vad cum evolueaza cele doua probleme (RGE + displazia de sold) si mai vorbim. Revin cu noutati.

Nu, nu …stati linistiti, nu m-am razgandit in nici o privinta. Pur si simplu m-am sucit. Sau mai corect spus, m-am rasucit desi asta presupune totusi o suceala prealabila. O operatie foarte interesanta cara imi permite ca unele regurgitari care le mai am inca, din pacate, sa le livrez direct pe cearsaful patului si nu pe mine pentru a se prelinge pe gat. Pare mult mai practic si elegant. Singura problema este faptul ca pe moment nu imi iese decat prima bucata de rasucire, respectiv de pe spate pe burta. Asta face ca dupa ce mai bacai putin sa raman cu nasul acolo. Tip in stilul meu caracteristic si inconfundabil si situatia se rezolva. In prealabil mai incerc insa sa ma si rasucesc. Sper ca in scurt timp sa reusesc sa ma intorc si de pe burta pe spate. Iar marea incercare este sa ajung sa pot sta in fund. Poate asa imi va mai trece senzatia rea pe care o am. Oricum saptamana viitoare mergem la doctor sa vedem la ecograf cum lichidul paraseste stomacul meu. Si mai vedem noi ce facem. Am auzit insa ca tata deja a achizitionat laptele special Humana AR. Sper sa aiba acelasi gust cu cel care il beau eu acum, si sa nu ma doara burta cand se va expanda, asa cum se pare ca se intampla cu el.

Pana atunci insa stau fericita in brate la mamaia si adorm linistita leganata pe picioare. Mamaie, te iubesc mult si sunt tare bucuroasa ca ai putut sa vii in vizita la Bucuresti!

S-au intamplat multe in saptamana care a trecut. A fost o frenezie pe care am inceput sa o simt. Schimbari de program, vizite, se vedea ca urma sa se intample ceva. Si incet, incet am intrat in centrul atentiei. Mama are multa grija de mine, si sta cu mine, dar nu tot timpul. Iar eu vreau sa stea tot timpul. Mai ales cand vine si Sasha acasa raman uitata in fotoliul meu verde. Iar cand trebuie sa adorm e si mai greu … ma iau in brate si mama si tata, iar mie nu imi place deloc in brate. Am o senzatie ciudata si nu ma simt bine deloc. Si plang. Mult.

Astfel, saptamana a inceput cu o vizita la domnul doctor Craiu. Mie imi place mult la domnul doctor. Am stat cat de cuminte am putut sa ma analizeze si se pare ca am dat bine. Spre sfarsit insa, a venit iar acea stare si am inceput sa plang. Se pare ca am ceva, totusi, iar domnul doctor m-a trimis la ecografie. Posibil reflux gastro esofagian. Ecograful din februarie va dovedi daca sunt doar mofturile mele sau chiar e ceva. Totusi starea mea rea ar putea fi de la asta. Si daca nu sunt doar fitzele mele si chiar imi vine amar in gura si ma arde pe esofag?! La asta se gandeste cineva?! Se pare ca da. Mama se gandeste tot timpul si e foarte atenta cu mine. Si eu incerc sa fiu fata cuminte.

Apoi a venit ziua de vineri. Noi schimbari de program si iar vizita la CMU. De data asta nu mai era domnul doctor Craiu. Am mers sa imi pun cercei. Tata a ales pentru mine unii cu pietricica verde. Sunt foarte frumosi si abia astept sa ma mandresc cu ei. Dar cui, ca nu mai venise nimeni in vizita la mine de mult timp. Urma totusi sa se intample ceva.

Sambata de dimineata am avut confirmarea. Abia ma trezisem si eu si vad patru capete aplecate deasupra patului meu. Toti se uitau cel putin la fel de curioasi ca mine. Unchiul Cata, matusa Cornelia si cei doi verisori. Apoi, balca, balca prin brate. Asta e mamaia, o recunosc dupa rasul puternic si colorat. Deja ma simt bine. A venit sa ma vada cineva. Mama ma imbraca. Iar mergem in vizita. Cred ca stiu, asta e, mi-a povestit Sasha. Trebuie sa fie baita din casa lui Doamne-Doamne. Mi-a povestit el. Esti in centru atentiei, Toata lumea se uita doar la tine. Trebuie sa ma concentrez, sa dau bine. Zambesc cat pot.

Plec cu mama cu masina. Ajungem la biserica si acolo ma simt deja coplesita. O gramada de oamenii, unii pe care ii vedeam pentru prima data se perida prin fata mea. Incerc sa am cate un zambet pentru fiecare. Ma mai gandesc totusi daca ma fac foto-model sau hostess. Nu-i usor deloc. Si mi-e si cam frig. Sunt preluata de matusa Dana. Mai nou nasa Dana. Ma pune aproape la orizontala, in brate … Nuuuuu … iar nu-mi place … Yach… uuuuuaaaauuuu. E rau. Aerul rece e bun. Cu toate astea starea aceea nu prea imi trece.

Imi place cum imi vorbeste parintele Victor. Vocea lui aduce liniste in orice suflet. Intram in biserica. Acolo cantarile se aud si mai frumos. Ma mai linistesc si eu desi bine nu-mi este. Vine momentul de care am auzit de la fratele meu. Ma aseaza pe o masa si ma dezbraca. Parintele vine si ma ia. Oare o fi ca la baita de seara?! …. bleach … nu am timp sa ma dezmeticesc si corpul meu e cufundat cu totul. Brrrr. Si inca odata. Chiar si a treia oara. N-a fost chiar asa de rau. Mi-e putin frig. Prosop?

Gata acum tre sa ma imbrace. Alo?!… ce faceti cu atatea blitzuri pe mine. Mai usor, stati sa-mi pun ceva pe mine. Gata, acum sunt decenta. Putem continua sedinta foto. Whauuu, ce haine frumoase. E bine ma simt deosebit. Am uitat se de starea nasoala. Ceva s-a schimbat pentru mine. Sunt inundata de zeci de priviri admirative. Sunt fericita. Zambesc la toti. Ajung si la mama si tata in brate. Gata nu ma mai simt deloc ratusca cea uitata. Acum sunt Crestina, si toti au venit pentru mine. Haideti sa petrecem!!!

Afara a iesit soarele. Ca si fratele meu, am facut primavara in mijlocul iernii. Mi-a povestit el, ca si la Botez la el a fost la fel. Aerul racoros imi intra in mari iar soarele ma gadila pe nas. Sunt in brate la nasa Alina si sunt fericita. Mergem spre local unde urmeaza sa fie petrecerea. In spate tata vine gafaind cu fotoliul. Mi-ati adus si fotoliul. Excelent.

Sper sa ne distram pe cinste. O sa revin cu poze, si poate chiar si cu filme! Dumnezeu sa ne ajute si sa ne pazeasca!