adela & sasha davidescu

E seara si ma intorc de la buni. Am luat-o prin fata blocului desi e mai ocolit. Probabil din cauza ca prin spate e inca flescaiala mare. Eu am cizme, dar tata nu. Trecem pe la Camelia si luam niste cremwurst pentru dimineata. Apoi imediat dupa colt e chioscul lui Veliant. Acolo poti vedea in vitrina o gramada de lucruri bune: Barni, Pepito, Kinder. Tata pare sa se opreasca. Nu tre sa pierd momentul:

- Doamna! Doamna!

- Ia zii puisor, ce vrei?

- Doamna, vreau un Pepito! ma duc in dreptul ferestrei sa-i arat ce Pepito vreau. O vad cum il ia si in scurt timp tata mi-l da in mana. Doamna se intoarce apoi la treaba ei.

- Doamna, doamna!

- Da puisor, mai vrei ceva?

- Doamna, asta de pe Pepito e un bucatar!

- …

Ii explicam ceva tare interesant, dar se pare ca inventarul pe care il facea parea mai interesant. Cred ca habar nu avea ca asta de pe Pepito e un bucatar. Tata zambea. Imi place mult de tot de tata cand zambeste. Si cand ma lasa sa mananc Pepito chiar si inainte de baita de seara.

Decembrie e o luna foarte calduroasa. Ma intreb cateodata cum va ajuge Mos Craciun fara pic de zapada. Dar noi am profitat de vremea frumoasa. Si la sfarsitul lunii trecute am fost in vizita la Craiova. Desi a fost doar o excursie de o zi, a fost frumoasa. In locul mamei a venit, Buni, asa ca a fost si mai interesant. Am ajuns la vila familiei Goaga din Craiova unde pe langa unchiul Lica ne astepta si Stra-bunelul venit de la Vrata pentru a ierna mai usor. A fost frumos, m-am jucat cu stra-bunelul si i-am aratat masinile mele. I-am spus poezii si Adela i-a aratat ca aproape merge singura. Spre seara am venit acasa.

Cuprinsi de al aventurii val, am decis la doar o saptamana sa facem o mini-vacanta la Onesti si Gura-Vaii. Zis si facut, tata a facut plinul la masina si am plecat. Drumul a fost ceva mai lung si anevoios, cu oprire la Buzau si papat la McDonalds si o repriza mare fara somn pana am ajuns apoi in Onesti. La Mihaela a fost foarte frumos, pentru ca puteam face impreuna cu Costel aproape tot ce ne doaream. A fost placut si ne-am distrat pe cinste. Am fost chiar si in vizita la Tg. Ocna la mina de sare. Am coborat cu microbuzul prin tunelul intunecat la fel cum Thomas se plimba prin tunele. Am ajuns intr-o galerie foarte deschis unde am admirat biresica de sare, vagonetul si terenurile de joaca. Orele au zburat si Adela a adormit chiar in mina. Eu am preferat sa adorm in masina in drum spre Onesti.

Am mai mers in “vizite de lucru” si la Nana Monica si Nanu Grisa, apoi la Marina si in seara de Sf. Andrei, la Gura Vaii la Cristina, Costel si Andreea care ne astepta sa o sarbatorim. Am ajuns din pacate foarte tarziu si am cam adormit pe acolo.

Dupa patru zile destul de istovitoare am revenit in Bucuresti, unde pe rand, ne-am inbolnavit. Intai tata si mama, apoi eu si Adela. Noroc cu Buni care a venit si ne-a ajutat. Am dormit mai mult la Buni dar m-am refacut repede. Azi, dupa o saptamana de absenta, am rvenit la gradi. Imi era dor de colegii de joaca.

Ne auzim cu serbarea de Mos Craciun. Nu uitati sa-mi luati ceva frumos de ziua mea.

O pitica i pisica

A o pepe, pepe top!

Aceasta este prima poezie compusa si interpretata de mine. Bineinteles stiu multe poezii, si chiar si una de Halloween dar aceasta este speciala pentru mine pentru ca e scrisa in limba mea! Sper sa va placa. Traducerea nu este disponibila momentan.

Hochus, Pochus, Reparatus … mi-am pus pelerina din paturica roz si sunt nimeni altul decat “prajitorul” Gandalf. Toata lumea se chinuie sa-mi spuna ca se spune vrajitorul si preparatus, dar astea sunt doar detalii. Eu pot face multe vraji. Una din ele a fost insa cu final neasteptat si am prins mainile Adelei in portbagajul de la locomotiva. Noroc ca nu am apucat prea tare si mai mult a fost sperietura. Chiar si pentru sperietura si tot am fost pedepsit. Si cum nici in weekend-ul care a trecut nu am fost prea cuminte, masinile au plecat toate la magazin.

M-am gandit ca daca nu se intorc nu e nici o problema. Cand mai mergem la cumparaturi o sa cumparam un Porsche. Acum a venit randul sa cumparam acel Porsche. Si eventual unul mare.

Sper sa-l primesc pana cand face Adela un an si o sa-i rupem turta. Asta va fi sambata 24 Octombrie. Pana atunci ma bucur ca ma duc la gradinita. Si ca Bunelul vine sa mai ia. Sunt tare fericit cu el si ma laud la toata lumea: “Asta e Bunelul meu!”

Chiar si acum sunt inca peste 30 de grade in Bucuresti. Vara refuza sa plece. Desi a fost una nu chiar fierbinte, clar a fost una lunga. Si plina de evenimente. Atat de multe si atat de repede s-au succedat ca nu am mai apucat nici macar sa scriu ceva pe blog. Imi cer astfel scuze cititorilor mei fideli. Si promit sa ma revansez. Chiar cu acest post. Si acum sa incepem retrospectiva.

Sa va spun, desi era vacanta eu am continuat sa merg la gradi. Dar a fost ca si cum as fi fost in vacanta pentru ca atunci cand nu eram plecat din Bucuresti eram mai mult bolnav. Astfel, fara sa tin mortis am avut un fel de vacanta.

Ea a inceput cu plecarea la mamaia la Alexandria. O saptamana fara mama si tata in care am facut doar ce am vrut eu si mamaia m-a aplaudat incantata. S-a laudat la toti oamenii pe care ii cunostea cu ce nepot destept are, si mai mult, si-a mai facut in acel timp ceva cunostinte noi pentru a se lauda si mai mult. Dar nu ai cum sa nu o iubesti pe mamaia. Gateste bine, se joaca cu tine, te alinta tot timpul. Iar cand oboseste fug la matusa Cornelia care face cea mai buna supi din lume …. garantat. Mi-am facut prieteni si m-am jucat mult in parcul de la statuie din Alexandria. Cu Mirci, cu mamaia, timpul a zburat si cand ma obisnuisem si eu mai bine, au venit sa ma ia acasa. Dar asta pentru ca venea perioada concediilor si plecam … la mare.

La mare a fost foarte frumos. Stiu ca suna ciudat dar imi amintesc si voi ramane cu doua mari amintiri: ca nu vreau sa intru in mare desi au tinut mortis pe rand mama, tata si matusa Dana, si pe Cata. Ah, Cata. O fetita foarte draguta care a facut sederea la mare cea mai frumoasa vacanta de pana acum. Era fata gazdei si era tot timpul in preajma si a vizitat chiar si apartamentul nostru pentru a asculta povesti spuse ca nimeni altul de Povestitorul adica iPod-ul din dotare. Ne-am jucat la locurile de joaca, am mers impreuna la cumparaturi, am facut plaja, am papat impreuna. Ea tot timpul intreba de mine, iar eu intotdeauna asteptam sa intrebe de mine. Pe plaja am mai cunoscut si alte fete, cum ar fi Ilinca care m-a invatat un cantecel nou, dar nimic nu se compara cu tumbele facute cu Cata pe plaja.

Vacanta a trecut repede si cele doua masini rosii au pornit una dupa alta spre Bucuresti. In una era tata cu mine si cu jumatate de casa (bagajul carat la mare) iar in peugeot-ul Danei era matusa la volan si Adela cu mama care statea cand in fata cu Dana, cand in spate cu Adela. Am ajuns la Bucuresti si au inceput problemele. Toata lumea in afara de Adela s-a imbolnavit. Se pare pana la urma ca a fost Salmonella, sau cel putin asa a confirmat domnul Craiu. Iar l-am deranjat, iar ne-a servit intr-un mod deosebit cum numai dansul stie sa o faca. Despre perioada cu boala prefer sa nu vorbesc prea mult pentru a fost destul de rau.

Ce e bun, e ca dupa ce mi-a trecut cat de cat, mama si tata au decis ca o noua excursie la Alexandria m-ar ajuta sa ma pun pe picioare. Si  asa a fost. M-a ajutat mult. Am fost iar rasfatatul lui mamaia, m-am jucat mult si m-am distrat. Cand m-am intors la Bucuresti, l-am luat si pe varul Mirci si am fost impreuna la Decathlon unde ne-am jucat cu toate mingiile.

Nici nu stiu cand a zburat vara si s-a facut iar septembrie care a insemnat si mutarea la noua gradinita. Ce-i drept am schimbat locatia, nu si gradinita. Am ramas tot la Casuta Piticilor dar sediul ei a revenit mai aproape de casa, pe langa Piata Domenii. Dar aici avem o curte mai mare iar eu am mai schimbat si colegii fiind cand in grupa bebe, cand in grupa mica si cateodata, in momente de confuzie chiar in grupa mijlocie.

Intre timp colectia mea de masinute a crescut considerabil. Important e sa fiu baiat cuminte si ele par sa vina ca pe banda. In aceasta ultima saptamana si-a facut aparitia la Bucuresti si mamaia de la Alexandria. E la fel de bine ca si atunci cand merg eu acolo, doar ca nu mai petrecem atat de mult timp impreuna pentru ca trebuie sa merg si la gradi.

Vreau sa ma bucur de aceasta toamna lunga si frumoasa cu vreme de vara. Va pup pe toti si ne imbratisam cu drag. Promit sa revin cu poze mai actuale si poate si cu filme. E o promisiune care o fac aproape dupa fiecare final de post

A trecut saptamana de carantina. Nu am mers la gradi si chiar a fost interesant acasa cu mama si Adela. Cand ne sincronizam programul de somn, totul e OK. Dar se mai intampla cateodata cand ma trezeste cu un scancet. Vreau sa ma ridic din pat, sa o strig pe mama, dar apoi se porneste de fapt Adela si mai tare. Si devenim usor un perpetuum mobile de alerte. In cele din urma obosim amandoi si adormim.

Boala contagioasa care am avut-o si care pana la urma doar d-ul Craiu a reusit corect sa o diagnosticheze s-a numit lung si pompos sindromul mana, picior si gura. El vine cu niste bubite ca la varicela dar localizate doar in zonele amintite. Mama ne-a dat regulat cu crema si nu ne-au mancat prea tare. Au trecut relativ repede si doar eu am facut putina febra.

In rest totul a decurs ok. Mai mult saptamana asta am renuntat la Pampers. Si a mers bine. Ce-i drept cateodata mai uit sa zic ca-mi vine. Dar e distractiv sa fac pipi la toaleta. Insa in parc, ieri am experimentat ceva nou. Pipi la iarba. Bausem multa apa si aproape m-am scapat. Tata m-a dus la un copac si mi-a dat jos pantalonii. Wow, cu putin ajutor am facut primul meu pipi la iarba. Super, sa vezi cum curbeaza jetul si apoi culca usor firele de iarba. Si sentimentul placut de a simti adierea de vant care trece printre picioare. Gata. Sunt hotarat, nu mai vreau Pampers. Doar asa pot cere sa fac la iarba.

Masina mergea lin pe strada. La un moment dat au inceput unele hurducaieli. Imi era foarte greu sa mai ridic ochii sa vad ce se intampla. Pur si simplu le-am acceptat. M-am lasat usor in centura si capul ca cazut pe sprijinul de la scaun. E scaunul nou care are un sprijin mai inalt. Mi-o fi cazut capul? Nu cred, pare ca sta bine. Deja muzica din masina se aude tot mai incet. Iar acum deloc. Imi dau seama ca masina s-a oprit. Tata ma ia grijuliu in brate dupa ce imi socate mainile de dupa centuri.

Sunt inca treaz dar ma fac ca dorm. Eu stiu ca tata stie ca eu stiu. Amandoi zambim. Imi las bratele moi peste gatul lui si tot corpul se muleaza pe tata. Tata incovoaie spatele si merge catre casa cu un pas vesel. A fost o alta dimineata reusita la Insula copiilor cu traversare de vaporas peste Herastrau si tot ce mai trebuia pentru o distractie pe cinste. A fost chiar si varul Mirci cu care ma inteleg de minune.

Liftul pocneste zgomotos si tresar puternic. Chiar ma speriasem. Lumina galbena a becurilor imi razbeste prin pleoape. Bag capul in gatul tatei. in curand am sa simt patul. |Liftul pocneste din nou si simt la intrarea in casa cum sunt scoase sandalele. Tata ma lasa in pat si imi scoate pantalonii uzi. Varsasem apa pe ei, si chiar o raritate, nu am fost certat. Tata doar a zambit si a zis ca e apa si se usuca, ca e vara. Vreau sa fie vara, si sa vars doar apa pe mine, ca sa nu mai fiu certat.

Vantul adie usor prin geamul lipsa de la dormitor. O paturica imi acopera picioarele. Ce frumos ar fi ca atunci cand ma trezesc sa mai mergem si dupa-amiaza la insula copiilor.

Visele s-au implinit si dupa-amiaza am fost iar, de data asta si cu mama si cu Dana. Am venit iar frant acasa, dar cum nu se poate mai fericit!

Grupul vehiculelor cu care ma pot deplasa a crescut cu inca un exemplar. Dupa mini-vacanta lui tata la Istanbul a aparut Herby. Ea a venit sa completeze parcul vehiculelor format din tricicleta multicolora de la Bunelu’(momentan retrasa din circulatie intr-un garaj la Rigli), tricicleta albastra de la Dana (care inca e putin mare si nu prea pot sa dau bine la pedale) si motocicleta electrica galbena de la Nasa si Nasu.

Herby este ceva clasic. Este o broscuta monopost. Este foarte usoara fiind realizata doar din materiale ultausoare compozite (plastic in special). Este full mecanica. Tot. Coloana de directie care e o teava solida ne metal, cremaliera si chiar si propulsia. Dap, este cu pedale. Tractiune spate si o gramada de putere. Fata de motocicleta electrica la care nu puteam accelera decat pe rampe in coborare, aici, cu putin efort pot prinde chiar usor viteza. Imediat m-am acomodat cu pozitia de condus si cu pedalatul chiar daca la primele iesiri aveam nevoie de un impuls pentru a ma pune in miscare. De cele mai multe ori il aveam pe tata pe post de demaror. Pana si claxonul din mijlocul volanului este tot mecanic. un chitzaitor, fireste rosu pentru a-i putea atentiona pe cei care imi stau in drum.

Ies aproape in fiecare seara cu Herby prin cartier si e din ce in ce mai placut. Am invatat deja niste trasee interesante. Iau linia discontinua intre roti – si a mea este soseaua. Fireste, cand vin maisni mari, mai traf intr-o parte, dar in principal merg pe mijlocul drumului. Spre deosebire de masinile mari, la bumpere eu accelerez, si cu ceva noroc reusesc sa urc cocoasele pentru a le cobora apoi in viteza. Mai sunt si rampele de la banci un Herby se lanseaza foarte frumos.

Traseul e super. Plecam pe Dej care e o strada foarte putin circulata. Ne intersectam cu Mircesti care e mult mai circulata si mergem apoi pana aproape pe linia de calea ferata pe Cheremusului. Acolo facem o oprire la dud. Si eu si tata suntem foarte incantati de dude. Facem o burta rapida de dude si apoi traversam in fuga Arad-ul. Ajungem la vechea gazarie unde de fapt nu mai e nici o gazarie. De acolo revenim pe Soveja care si ea e libera. Urmeaza o sicana interesanta prin spatele blocului si apoi prin spatele magazinului Mega Image iesim la parcarea din fata. Aici nu mai e asfalt ci piatra cubica, dar Herby se descurca. Luam la rand toate rampele cu intrare in banci si ne distram la vale. Trecem prin fata bancii lui tata la ING si apoi pe langa cazinoul din colt dam de masina lui bunelu. Sunt ultimele viraje pana la blocul lui buni dar le iau cu mare precizie. Gata. O ora de pedalat si o fata multumita. Urcam masina la buni in balcon si ii punem prelata pe ea.

Daca are tata timp, maine o vom lua de la capat … sau cine stie, poate vom incerca si trasee noi.

Herby este fantastica. Desi arata foarte bine si “stock” ma gandeam sa fac niste modificari. Pe langa farurile ochisori si zambetul larg de pe capota, ceva tuning de imagine nu strica. Ma gandesc la o vopsea metalizata si poate niste abtibilde colorate. Ma voi consulta si cu Rigli sa vad daca pe partea de tuning mecanic imi recomanda ceva.

Promit sa revin si cu poze pentru a ma vedea in actiune alaturi de Herby.

A fost una foarte incarcata de evenimente, dupa cum urmeaza:

1. Prima julitura serioasa – A rezultat in urma unei curse de 100 m plat in jurul parculetului de pe Grivita. Dupa ce am invitat un baietel (identitate necunoscuta – nu am apucat sa facem cunostinta) mai mare decat mine sa ne jucam impreuna cu camionul si tractorul din plastic + masinuta de la Matei, dupa multe raliuri facute pe marginea nisiparului dupa ce in prealabil am curatat tot (dar tot) nisipul de marginea acestuia cu manutele din dotare, m-am plictisit si am decis ca putina miscare nu strica nimanui. Asa ca am decis sa fac un mini jogging impreuna cu baietelul, pe principiul ” Nu ma prinzi, nu ma prinzi, baba fara dinti!”. Ceea ce nu am calculat perfect au fost dalele cu care este dotata intrarea in parculet si de aici a rezultat o adevarata aterizare pe burta si genuchi. Pe moment nu prea am inteles ce se intampla, am mers direct la mami, anuntat-o ca am cazut si am luat-o de mana cu precizarea scurta “Mergem!” Nu am vrut sa vada toata lumea ca imi vine sa plang si ma doare foarte tare. Am fost un curajos. Pe drumul spre casa lucrurile s-au schimbat putin pentru ca am ajuns la mami in brate. Nu am mai rezistat – curgea putin sange si chiar ustura. Totul s-a calmat acasa cu putin rivanol, o baita calda si multi pupici.

2. Am fost la botezul lui Luca – pentru cine nu stie este baietelul lui Ramona si Andrei. Dupa 2 opriri la adrese gresite am reusit sa ajungem in timp util la biserica. Acolo m-am intalnit cu o multime de cunoscuti dar ca de obicei toata atentia mea era revarsata asupra nasei mele Alina. Mama spune ca m-am indragostit iremediabil, Alina spune ca e trecator dar eu va spun doar atat “O iubesc pe nasica mea Alina foarte mult!” La petrecerea care a urmat dupa botez nu am putut ajunge (mama a spus ca eram destul de “anesteziat”) dar impreuna cu Danuta care a fost soferul meu personal am ajuns in aceeasi zi la….

3. Dinozauri. Multi si mari care au poposit in parcul Bazilescu. Cand mami si tati au ajuns acasa am putut sa le povestesc despre dinozaurul mare – mare care avea gura mare cu dinti care facea waaam -waam, unul care manaca iarba, inca unul care era sus – sus si avea coada maaaare.

4. Biberonul meu cu ceai s-a varsat in geanta Danutzei si uite asa a facut un pic de baie cam multa este adevarat si a refuzat sa mai faca ceva prin urmare a decis sa se inchida. Dar eu stiu ca nu s-a suparat pe mine. La urma urmei eu sunt cocolosul ei )

Saptamana trecuta a fost festivalul circului. Mama a primit o invitatie pentru 3 de la o vecina care o primise si ea si nu se putea duce. A vorbit cu tata sa-mi faca surpriza sa mergem la circ. Suna foarte bine. Si a si inceput chiar foarte bine. Am decis sa mergem cu metroul. Mie imi place foarte mult cu metroul. Asa ca am fost incantat chiar de la inceput. Aglomeratie si caldura mare mon cher! Dar am trecut peste toate si am ajuns intr-un suflet la locatie. Frumos cortul….frumos inauntru. Aveau chiar si o girafa mare aurie pe care am putut sa o ating. A stat fiindca nu era vie…era decor. Ne-am asezat cuminti pe scaunelele pliante si am asteptat. Si acum devine palpitant! Ta-na-na-naaaa! Nu prea era ce mi-au povestit ai mei parinti – adica dresuri de lei, catei si alte animale. NU! A aparut un nenea sa ne spuna o poveste. Numai ca microfonul lui era asa de tare incat m-am blocat si am inceput sa plang. M-am calmat cand a aparut al doilea (mai bland este adevarat dar si in germana). Totul a culminat cu aparitia a cinci fete imbracate in alb dansand pe varfuri (mama imi spune ca sunt balerine) si asta a fost! Am refuzat sa mai particip la poveste si in lacrimi am cerut sa mergem afara. Afara, langa cortul circului erau doi muzicanti ambulanti (cica din America de Sud) care aveau un mic spectacol si ceva margelute de vanzare. Acelasi esec! Parintii mei au fost dezamagiti de incercarea lor de culturalizare asa ca am poposit langa fantanile de la Unirea. Acolo intr-adevar era ceva de vis! Erau fantani foaaaarte mari si multe cu diverse tasnitori. Am alergat, ne-am jucat si ne-am pozat. La sfarsit am poposit la Roland unde cartofeii sunt buni chiar si sucul de portocale si am primit cadou un Paianjen (aka Omu’ paianjen) care arunca o plasa. M-am intors acasa obosit si i-am declarat lui Buni’ ca nu mai merg la “cerc” si ca mie imi e frica de “fetele alea care dansau” si m-am speriat de “nenea parjitoru’ care spunea povesti”.’

Acum poate vreti sa stiti cum este cu “pisica cu coarne”.

A fost ziua lui tati. Am mers la o terasa mica din cartier. A venit multa lume sa-i ureze “La multi ani!” Eu am fost insa ocupat sa explic tuturor celor interesati sau mai putini interesati colectia mea de masini pe care o aveam la purtator. Am facut garaje din meniuri, pachete de tigari asezate strategic si chiar am facut sa dispara unele dintre ele sub servetele. Cristi, colegul tatii mi-a adus sa ma joc cu un pui de mata foarte insistent (chiar prea insistent) si mi-am facut curaj sa o mangai. Nu am mai avut ocazia sa ma joc cu o pisica (cele din fata blocului fug) asa ca am fugit la tata foarte incantat si i-am spus ca m-am jucat cu o pisica care are ochisori, manute si coarne. Cu greu a reusit tati sa ma faca sa inteleg ca pisicile au urechiuse acolo unde vacutele au coarne + urechi. Asta e! Am tot timpul sa imi imbunatatesc cunostintele de zoologie.

Va pup! Am treaba cu masinile + noua achizitie (prin grija lui Ada Paga si Alex) – Logan ca a lu’ Bunelu’.