adela & sasha davidescu

Viata la gradinita nu e usoara, credeti-ma! Desi merg la gradinita de la un an si sapte luni si acum nu mai am mult si fac patru inca e greu. Altercatii, jucarii care nu le mai primesc inapoi, impinsaturi si strigatre de lupta. De curand a inceput si Adela sa vina la gradinita impreuna cu mine. Ca frate mai mare am multe responsabilitati: sa am grija de ea, mai ales cand urca sau coboara scarile, sa ii spun ca nu trebuie sa planga cand mama sau tata pleaca de la gradinita, sa nu urle atunci cand isi doreste diverse lucruri samd. Nu e usor sa fii fratele mai mare. Mai ales ca trebuie sa fii mult mai intelegator. Intr-un cuvant am o grija cand sunt la gradinita: Adela.

Zilele trecute am avut o altercatie cu un baiat pe care il stiu de mult si cu care nu m-am mai certat niciodata. E vorba de David  care e chiar baiatul educatoarei Adelei. El e un baiat linisit si ii place foarte mult de Adela. Tot timpul vine langa ea, o pupa si incearca sa o linisteasca cand e suparata. E chiar dragut. Cearta noastra nici nu mai stiu de la ce a inceput dar am ajuns repede sa ne impingem. David a reusit sa ma apuce de par. In momentul urmator cu un salt de felina, Adela si-a infipt dintii in el si i-a lasat o muscatura pe cinste. Chiar celui care o iubea cel mai mult si care si ea il placea.

Dar cum se spune: Sangele apa nu se face! Sunt mandru ca o am pe sora mea sa ma apere la gradi, si spun asta cu mandrie desi sunt baiat si sunt cu doi ani mai mare decat ea!

Maine plecam in sfarsit in vacanta la mare. Abia astept sa va povestesc si de acolo.

A venit si ziua aceea. Ziua in care fratii Davidescu sa mearga impreuna de manuta la gradinita. Eu, care sunt mai vechi in ale gradinitei, am linistit-o pe Adela inca de acasa. Ai sa vezi, e frumos, ne jucam, mancam cum vrem noi, radem cu ceilalti copii, coloram (vezi, nu mancam creioane) dormim si iesim in curte la joaca.

Asa a si fost chiar din prima zi. Adela nu a plans cum am plans eu la inceput, pentru ca nu era singura. Era cu mine. Si am facut nazbatii toata ziua, la pranz am dormit impreuna in acelasi pat dupa ce mancasem inainte, iar cand au venit mama si bunelu sa ne ia de la gradi, ne-au gasit in curte. O plimbam cu trenuletul pe Duduia.

Si toata lumea noastra duduia de fericire. Azi am inceput o noua zi la gradinita. Abia astept sa o petrec cu prietenii si sora mea.

Sasha: Tatiii, adidasii astia mi-au ramas mici!

Tata: Asa e Sasha, ti-au ramas mici, acum ii poarta Adela.

Sasha: Tatiii, dar cand cresc mari ca vreau sa ii mai port si eu!

A intrat in familia noastra chiar inainte de a ma naste eu. Daca am sa fac search dupa el prin insemnari am sa-l gasesc, sunt sigur. Totul a inceput cu excursia in Germania. Eu, mama si tata impreuna cu matusa Dana. Eu eram inca in burtica la mama. Intr-un magazin mic dintr-un orasel si mai mic din sud-vestul Germaniei, l-am cunoscut. Statea pe raft impreuna cu alti 3 buni prieteni (primele mele 3 biberoane). Zambeau frumos la mama si nu a putut rezista. Da, mi-a cumparat sterilizatorul, dinainte sa ma nasc, si l-a luat din Germania. In primii 3 ani de viata a fost prietenul meu cel mai de nadejde, s-a asigurat de fiecare data ca toate tetinele, suzetele si biberoanele mele erau sterile si fara nici un microb. A lucrat zi si noapte pentru asta.

Iar cand deja imbatranit si obosit se pregatea de pensionare, a aparut Adela. Si a luat-o de la capat cu intrarile regulate in cuptorul cu microunde. Era facut dintr-un material foarte rezistent, dar cu toate astea nenumaratele intrari il slabisera mult. A tinut totusi sa-si faca treaba ca un neamt adevarat si a muncit din greu pana cand a ajuns si Adela la un an si jumatate. Va dati seama, 3 ani de microunde. Nu degeaba spune in instructiunile cuptorului sa nu bagi capul sau pisica. El totusi a fost curajos, a intrat de atatea ori. Pana cand a plesnit chiar.

A fost cel mai strajnic sterilizator, A schimbat 3 cuptoare cu microunde, era simplu si isi facea treaba bine. Dar gata, la un moment dat nu a mai fost nevoie de el. Era batran si vechi, spart si nefolositor.

Intr-o seara, dupa ce m-am culcat, mama l-a rugat pe tata sa-l duca la ghena. Nu s-a terminat foarte glorios povestea unuia din cele mai importante lucruri din copilaria mea. Am sa-mi aduc aminte tot timpul de primul si singurul meu sterilizator.

La naiba, era doar un sterilizator batran care trebuia aruncat pentru ca ocupa loc in bucatarie degeaba!

Dimineata incepe cu un vis. Visez ca s-a facut lumina. Sar ca ars. Tata e langa mine. Inca doarme. O aud pe Adela dincolo cu gura ei mare. Tipa de dimineata. Se aude si mama care spala vasele la bucatarie. Mi se dezlipesc si ochii. Vad ca e lumina.

“Tati, tati, s-a trezit ziua, hai tati, scoala-te!”

In timp ce tata se rasuceste si mormaie usor ceva eu deschid usa si ies din camera. Asa e conventia, cand vad lumina pe geam am voie sa ma trezesc si sa ies din camera. Ma asteapta masinile, si Adela si poate un film pana plec la gradinita. Adela inca nu poate sa deschida usa la dormitor, nici la noi si nici la mama si la tata. Foloseste insa momentul si se strecoara prin usa intredeschisa pentru a-l calari pe tata. Ma intorc si eu sa ma joc cu tata. Apare chiar si mama. Asa incep diminetile noastre, in dormitorul parintilor mei. Dupa ce ne pupam si ne uram pe rand buna dimineata incepe conflictul de interese. Eu vreau la masini, iar mama si tata vor sa ma duc la baie. Cateodata e bina sa ma duc. Laptele de dimineata impinge rezerva de lichid acumulat peste noapte si ajung chiar sa fac si un strop in pantaloni. Si sa te tii tragedie atunci. Cearta pe rand si de la mama si de la tata, ca nu e bine si frumos ce fac, si alta data sa fiu mai ascultator. Cand se plictisesc de facut morala ma intorc la ale mele.

“Tati, hai sa ne jucam cu masinile!”

“Nu am timp acum, mai incolo putin, te rog, tati!” vine raspunsul din bucatarie.

Dar sa ma certi ai avut timp, imi zic in gand, dupa care mai lansez o cerere:

“Mami, punem ceva la televizor? Filmul cu baietelul sau pe Veronica.”

“Punem pe Thomas dar dupa aia mergi sa te speli, da?”

Cateodata mama negociaza foarte elegant. Stie sa imi dea ceva si cand nu merit, in schimb tot timpul imi cere altceva in schimb. Chiar daca e vorba doar de un pupic. Tata in schimb e diferit. Imi da o gramada de lucruri si facem multe impreuna, dar cand a zis nu, nu mai e loc de discutii. Schimba vocea si ma cam sperii cateodata. As vrea sa beneficiez de veselia cu care imi face tata placerile cateodata si de negocierile dar fara alte conditii ale mamei. Dar nu e tot timpul asa.

Merg pana la urma si la spalat. Desi nu imi place mult. In ultimul timp ma spal singur. Si pe maini si pe fata si pe dinti. Tata ma asista in general, ma ajuta sa ma sterg cu prosopul si imi pune pasta de dinti pe periuta. Si tot el ma grabeste de fiecare data:

“Hai odata Sasha, hai ca intarziem la gradi!”

Ies din baie si imi recuperez masinile spulberate de uraganul Adela. Cand au pus astia la uragane nume de fete, au stiut ei. Adela vine si distruge masinile atent parcate ca un uragan. Cateodata, isi mai infige si dintisorii cei mici in cauciucurile de la masini. A distrus cateva cauciucuri cand ii dadeau dintii. Cred ca ar trebui sa se faca crash-test inginer. Imi e tare draga. O ciupesc usor si ii iau masina din mana. Zbiara prelung dar deja nu mai e treaba mea. Sa vina tata sa o impace.

Mama intreaba din bucatarie:

“Ce vrei la micul dejun Sasha?”

“Supi”, raspund eu jucandu-ma cu masinile cu tata care o are calare si pe Adela.

“Nu avem supi, intre cremwurstei si cini minis?”

Mda, daca e cu raspunsuri predefinite de ce mai intrebi liber, gandesc eu, si apoi imi dau seama ca cini minis sunt chiar mai buni ca supi asa ca merg pe mana lor. Eu primesc cu lapte, iar Adela, fara, din motive lesne de inteles. Adela si-ar baga mana in castron dupa ei si ar face dezastru. Oricum sunt buni si crocanti. Ma uit la televizor la ceva in timp ce tata ma serveste. Stiu ca nu e frumos dar se poate, asa ca incerc. Adela mai primeste si ea din acestia cu lapte. Tata mai scapa o lingura si pe la ea. E gata si masa si apoi vine altceva ce nu-mi place. Imbracatul. Inainte de asta e aproape o regula scosul de muci cu aspiratorul. Cand ma vad in pat ma bag sub plapuma. Mama nu e intotdeauna in dispozitie de glumele mele. Pacat, mie imi place sa ma joc. Chiar si cand bunelul si tata ma asteapta impreuna sa merg la gradinita. Apoi incep negocierile pentru a lua o masinuta. Si de multe ori reusesc. Cand nu primesc masinuta macar primesc bilele cu cars. Sunt bune si alea.

Cu o intarziere constanta plec cu bunelu si tata la gradi. Mergem cu masina lui bunelu. Salutam pe toti care ii intalnim in bloc. Bunelu ma aseaza atent in scaun. Imi prinde si centurile. Plecam. Drumul e scurt si pana sa schimbe doua vorbe cu tata, bunelu parcheaza in fata gradinitei. Imi iau la revedere fugitivo de la bunelu si intru cu tata la gradi. Nu mai am multe haine de schimbat pentru ca acum stau in blugii cu care vin. Deci doar dau haina jos si sunt gata sa merg in clasa. Tata ma pupa si pleaca in graba. Ziua la gradinita trece greu. Facem o gramada de lucruri interesante, ne jucam. Azi am facut o plansa de lipit decupaje. Ma joc cu prietenii mei, in special cu Rares si cu Luca. Ei sunt in grupa cu mine si sunt prietenii mei cei ma buni. Facem schimb de masini. Mergem impreuna la masa, si apoi la somn. Dupa somn nu mai trece mult si apare bunelu. Plecam de la gardi si trecem sa-l luam si pe tata de la servici. Serviciul lui nu e departe. Tata apare si el si plecam spre casa. Ca in fiecare zi ma intreaba ce am facut la gradinita si ce am mancat.

In timp ce dau raportul ne apropiem de casa.

“Tati, mergem afara?” fac o incercare.

“Mergem cu Herby?!”

“Da”, raspunde tata si inima mi se umple de emotie si bucurie. Nu am mai mers de mult cu Herby. Chiar de foarte mult timp.

Acasa ne asteapta mama si Adela. Ne imbracam si iesim toti. Pedalez cam stangaci, dar asa e cand nu ai mai mers de mult. Fac parcari, privesc lumea din masina, merg in ritmul meu. E fantastic. Trecem pe langa parcuri, pe langa magazine. Ajungem dupa o plimbare lunga pe 1 Mai si pe Grivita la parcul de peste MedLife. Acolo mergem in principal din cauza Adelei. Sunt niste leagane foarte bune pentru ea pe care le adora. Mie nu prea imi plac leaganele. Dar topoganul e o pasiune comuna. Adela se da chiar si singura. Dar e frumos sa ne dam impreuna. O tin cu atentie si ne pravalim in chiote la vale. Se lasa seara. Parca e si usor mai frig. Mama o suie pe Adela in carut si o luam spre casa.

Ajungem obositi. Apa siroie si cada se umple. Eu si Adela ne dezbracam, nu inainte de a ne juca putin in pat si a ne mofturi si sarim in cada. Aici avem multe jucarii. Ne place in cada. Ne spala ori mama ori tata, de obicei, mama. Dar in seara asta ne spala tata.

Acum suntem chiar gata sa ne bagam in pat. Adela se duce in pat la ea, iar eu mai raman in pat la mama si la tata. Apare si cana de ceai. Beau ceva din ea si ma rasucesc. Pe rand, mama si tata vin si ma pupa pe frunte, iar eu ma cufund usor in lumea viselor.

A fost doar inca o zi, a fost prima zi de primavara!

E seara si ma intorc de la buni. Am luat-o prin fata blocului desi e mai ocolit. Probabil din cauza ca prin spate e inca flescaiala mare. Eu am cizme, dar tata nu. Trecem pe la Camelia si luam niste cremwurst pentru dimineata. Apoi imediat dupa colt e chioscul lui Veliant. Acolo poti vedea in vitrina o gramada de lucruri bune: Barni, Pepito, Kinder. Tata pare sa se opreasca. Nu tre sa pierd momentul:

- Doamna! Doamna!

- Ia zii puisor, ce vrei?

- Doamna, vreau un Pepito! ma duc in dreptul ferestrei sa-i arat ce Pepito vreau. O vad cum il ia si in scurt timp tata mi-l da in mana. Doamna se intoarce apoi la treaba ei.

- Doamna, doamna!

- Da puisor, mai vrei ceva?

- Doamna, asta de pe Pepito e un bucatar!

- …

Ii explicam ceva tare interesant, dar se pare ca inventarul pe care il facea parea mai interesant. Cred ca habar nu avea ca asta de pe Pepito e un bucatar. Tata zambea. Imi place mult de tot de tata cand zambeste. Si cand ma lasa sa mananc Pepito chiar si inainte de baita de seara.

Decembrie e o luna foarte calduroasa. Ma intreb cateodata cum va ajuge Mos Craciun fara pic de zapada. Dar noi am profitat de vremea frumoasa. Si la sfarsitul lunii trecute am fost in vizita la Craiova. Desi a fost doar o excursie de o zi, a fost frumoasa. In locul mamei a venit, Buni, asa ca a fost si mai interesant. Am ajuns la vila familiei Goaga din Craiova unde pe langa unchiul Lica ne astepta si Stra-bunelul venit de la Vrata pentru a ierna mai usor. A fost frumos, m-am jucat cu stra-bunelul si i-am aratat masinile mele. I-am spus poezii si Adela i-a aratat ca aproape merge singura. Spre seara am venit acasa.

Cuprinsi de al aventurii val, am decis la doar o saptamana sa facem o mini-vacanta la Onesti si Gura-Vaii. Zis si facut, tata a facut plinul la masina si am plecat. Drumul a fost ceva mai lung si anevoios, cu oprire la Buzau si papat la McDonalds si o repriza mare fara somn pana am ajuns apoi in Onesti. La Mihaela a fost foarte frumos, pentru ca puteam face impreuna cu Costel aproape tot ce ne doaream. A fost placut si ne-am distrat pe cinste. Am fost chiar si in vizita la Tg. Ocna la mina de sare. Am coborat cu microbuzul prin tunelul intunecat la fel cum Thomas se plimba prin tunele. Am ajuns intr-o galerie foarte deschis unde am admirat biresica de sare, vagonetul si terenurile de joaca. Orele au zburat si Adela a adormit chiar in mina. Eu am preferat sa adorm in masina in drum spre Onesti.

Am mai mers in “vizite de lucru” si la Nana Monica si Nanu Grisa, apoi la Marina si in seara de Sf. Andrei, la Gura Vaii la Cristina, Costel si Andreea care ne astepta sa o sarbatorim. Am ajuns din pacate foarte tarziu si am cam adormit pe acolo.

Dupa patru zile destul de istovitoare am revenit in Bucuresti, unde pe rand, ne-am inbolnavit. Intai tata si mama, apoi eu si Adela. Noroc cu Buni care a venit si ne-a ajutat. Am dormit mai mult la Buni dar m-am refacut repede. Azi, dupa o saptamana de absenta, am rvenit la gradi. Imi era dor de colegii de joaca.

Ne auzim cu serbarea de Mos Craciun. Nu uitati sa-mi luati ceva frumos de ziua mea.

O pitica i pisica

A o pepe, pepe top!

Aceasta este prima poezie compusa si interpretata de mine. Bineinteles stiu multe poezii, si chiar si una de Halloween dar aceasta este speciala pentru mine pentru ca e scrisa in limba mea! Sper sa va placa. Traducerea nu este disponibila momentan.

Hochus, Pochus, Reparatus … mi-am pus pelerina din paturica roz si sunt nimeni altul decat “prajitorul” Gandalf. Toata lumea se chinuie sa-mi spuna ca se spune vrajitorul si preparatus, dar astea sunt doar detalii. Eu pot face multe vraji. Una din ele a fost insa cu final neasteptat si am prins mainile Adelei in portbagajul de la locomotiva. Noroc ca nu am apucat prea tare si mai mult a fost sperietura. Chiar si pentru sperietura si tot am fost pedepsit. Si cum nici in weekend-ul care a trecut nu am fost prea cuminte, masinile au plecat toate la magazin.

M-am gandit ca daca nu se intorc nu e nici o problema. Cand mai mergem la cumparaturi o sa cumparam un Porsche. Acum a venit randul sa cumparam acel Porsche. Si eventual unul mare.

Sper sa-l primesc pana cand face Adela un an si o sa-i rupem turta. Asta va fi sambata 24 Octombrie. Pana atunci ma bucur ca ma duc la gradinita. Si ca Bunelul vine sa mai ia. Sunt tare fericit cu el si ma laud la toata lumea: “Asta e Bunelul meu!”

Chiar si acum sunt inca peste 30 de grade in Bucuresti. Vara refuza sa plece. Desi a fost una nu chiar fierbinte, clar a fost una lunga. Si plina de evenimente. Atat de multe si atat de repede s-au succedat ca nu am mai apucat nici macar sa scriu ceva pe blog. Imi cer astfel scuze cititorilor mei fideli. Si promit sa ma revansez. Chiar cu acest post. Si acum sa incepem retrospectiva.

Sa va spun, desi era vacanta eu am continuat sa merg la gradi. Dar a fost ca si cum as fi fost in vacanta pentru ca atunci cand nu eram plecat din Bucuresti eram mai mult bolnav. Astfel, fara sa tin mortis am avut un fel de vacanta.

Ea a inceput cu plecarea la mamaia la Alexandria. O saptamana fara mama si tata in care am facut doar ce am vrut eu si mamaia m-a aplaudat incantata. S-a laudat la toti oamenii pe care ii cunostea cu ce nepot destept are, si mai mult, si-a mai facut in acel timp ceva cunostinte noi pentru a se lauda si mai mult. Dar nu ai cum sa nu o iubesti pe mamaia. Gateste bine, se joaca cu tine, te alinta tot timpul. Iar cand oboseste fug la matusa Cornelia care face cea mai buna supi din lume …. garantat. Mi-am facut prieteni si m-am jucat mult in parcul de la statuie din Alexandria. Cu Mirci, cu mamaia, timpul a zburat si cand ma obisnuisem si eu mai bine, au venit sa ma ia acasa. Dar asta pentru ca venea perioada concediilor si plecam … la mare.

La mare a fost foarte frumos. Stiu ca suna ciudat dar imi amintesc si voi ramane cu doua mari amintiri: ca nu vreau sa intru in mare desi au tinut mortis pe rand mama, tata si matusa Dana, si pe Cata. Ah, Cata. O fetita foarte draguta care a facut sederea la mare cea mai frumoasa vacanta de pana acum. Era fata gazdei si era tot timpul in preajma si a vizitat chiar si apartamentul nostru pentru a asculta povesti spuse ca nimeni altul de Povestitorul adica iPod-ul din dotare. Ne-am jucat la locurile de joaca, am mers impreuna la cumparaturi, am facut plaja, am papat impreuna. Ea tot timpul intreba de mine, iar eu intotdeauna asteptam sa intrebe de mine. Pe plaja am mai cunoscut si alte fete, cum ar fi Ilinca care m-a invatat un cantecel nou, dar nimic nu se compara cu tumbele facute cu Cata pe plaja.

Vacanta a trecut repede si cele doua masini rosii au pornit una dupa alta spre Bucuresti. In una era tata cu mine si cu jumatate de casa (bagajul carat la mare) iar in peugeot-ul Danei era matusa la volan si Adela cu mama care statea cand in fata cu Dana, cand in spate cu Adela. Am ajuns la Bucuresti si au inceput problemele. Toata lumea in afara de Adela s-a imbolnavit. Se pare pana la urma ca a fost Salmonella, sau cel putin asa a confirmat domnul Craiu. Iar l-am deranjat, iar ne-a servit intr-un mod deosebit cum numai dansul stie sa o faca. Despre perioada cu boala prefer sa nu vorbesc prea mult pentru a fost destul de rau.

Ce e bun, e ca dupa ce mi-a trecut cat de cat, mama si tata au decis ca o noua excursie la Alexandria m-ar ajuta sa ma pun pe picioare. Si  asa a fost. M-a ajutat mult. Am fost iar rasfatatul lui mamaia, m-am jucat mult si m-am distrat. Cand m-am intors la Bucuresti, l-am luat si pe varul Mirci si am fost impreuna la Decathlon unde ne-am jucat cu toate mingiile.

Nici nu stiu cand a zburat vara si s-a facut iar septembrie care a insemnat si mutarea la noua gradinita. Ce-i drept am schimbat locatia, nu si gradinita. Am ramas tot la Casuta Piticilor dar sediul ei a revenit mai aproape de casa, pe langa Piata Domenii. Dar aici avem o curte mai mare iar eu am mai schimbat si colegii fiind cand in grupa bebe, cand in grupa mica si cateodata, in momente de confuzie chiar in grupa mijlocie.

Intre timp colectia mea de masinute a crescut considerabil. Important e sa fiu baiat cuminte si ele par sa vina ca pe banda. In aceasta ultima saptamana si-a facut aparitia la Bucuresti si mamaia de la Alexandria. E la fel de bine ca si atunci cand merg eu acolo, doar ca nu mai petrecem atat de mult timp impreuna pentru ca trebuie sa merg si la gradi.

Vreau sa ma bucur de aceasta toamna lunga si frumoasa cu vreme de vara. Va pup pe toti si ne imbratisam cu drag. Promit sa revin cu poze mai actuale si poate si cu filme. E o promisiune care o fac aproape dupa fiecare final de post