adela & sasha davidescu

Decembrie e o luna foarte calduroasa. Ma intreb cateodata cum va ajuge Mos Craciun fara pic de zapada. Dar noi am profitat de vremea frumoasa. Si la sfarsitul lunii trecute am fost in vizita la Craiova. Desi a fost doar o excursie de o zi, a fost frumoasa. In locul mamei a venit, Buni, asa ca a fost si mai interesant. Am ajuns la vila familiei Goaga din Craiova unde pe langa unchiul Lica ne astepta si Stra-bunelul venit de la Vrata pentru a ierna mai usor. A fost frumos, m-am jucat cu stra-bunelul si i-am aratat masinile mele. I-am spus poezii si Adela i-a aratat ca aproape merge singura. Spre seara am venit acasa.

Cuprinsi de al aventurii val, am decis la doar o saptamana sa facem o mini-vacanta la Onesti si Gura-Vaii. Zis si facut, tata a facut plinul la masina si am plecat. Drumul a fost ceva mai lung si anevoios, cu oprire la Buzau si papat la McDonalds si o repriza mare fara somn pana am ajuns apoi in Onesti. La Mihaela a fost foarte frumos, pentru ca puteam face impreuna cu Costel aproape tot ce ne doaream. A fost placut si ne-am distrat pe cinste. Am fost chiar si in vizita la Tg. Ocna la mina de sare. Am coborat cu microbuzul prin tunelul intunecat la fel cum Thomas se plimba prin tunele. Am ajuns intr-o galerie foarte deschis unde am admirat biresica de sare, vagonetul si terenurile de joaca. Orele au zburat si Adela a adormit chiar in mina. Eu am preferat sa adorm in masina in drum spre Onesti.

Am mai mers in “vizite de lucru” si la Nana Monica si Nanu Grisa, apoi la Marina si in seara de Sf. Andrei, la Gura Vaii la Cristina, Costel si Andreea care ne astepta sa o sarbatorim. Am ajuns din pacate foarte tarziu si am cam adormit pe acolo.

Dupa patru zile destul de istovitoare am revenit in Bucuresti, unde pe rand, ne-am inbolnavit. Intai tata si mama, apoi eu si Adela. Noroc cu Buni care a venit si ne-a ajutat. Am dormit mai mult la Buni dar m-am refacut repede. Azi, dupa o saptamana de absenta, am rvenit la gradi. Imi era dor de colegii de joaca.

Ne auzim cu serbarea de Mos Craciun. Nu uitati sa-mi luati ceva frumos de ziua mea.

Hochus, Pochus, Reparatus … mi-am pus pelerina din paturica roz si sunt nimeni altul decat “prajitorul” Gandalf. Toata lumea se chinuie sa-mi spuna ca se spune vrajitorul si preparatus, dar astea sunt doar detalii. Eu pot face multe vraji. Una din ele a fost insa cu final neasteptat si am prins mainile Adelei in portbagajul de la locomotiva. Noroc ca nu am apucat prea tare si mai mult a fost sperietura. Chiar si pentru sperietura si tot am fost pedepsit. Si cum nici in weekend-ul care a trecut nu am fost prea cuminte, masinile au plecat toate la magazin.

M-am gandit ca daca nu se intorc nu e nici o problema. Cand mai mergem la cumparaturi o sa cumparam un Porsche. Acum a venit randul sa cumparam acel Porsche. Si eventual unul mare.

Sper sa-l primesc pana cand face Adela un an si o sa-i rupem turta. Asta va fi sambata 24 Octombrie. Pana atunci ma bucur ca ma duc la gradinita. Si ca Bunelul vine sa mai ia. Sunt tare fericit cu el si ma laud la toata lumea: “Asta e Bunelul meu!”

Chiar si acum sunt inca peste 30 de grade in Bucuresti. Vara refuza sa plece. Desi a fost una nu chiar fierbinte, clar a fost una lunga. Si plina de evenimente. Atat de multe si atat de repede s-au succedat ca nu am mai apucat nici macar sa scriu ceva pe blog. Imi cer astfel scuze cititorilor mei fideli. Si promit sa ma revansez. Chiar cu acest post. Si acum sa incepem retrospectiva.

Sa va spun, desi era vacanta eu am continuat sa merg la gradi. Dar a fost ca si cum as fi fost in vacanta pentru ca atunci cand nu eram plecat din Bucuresti eram mai mult bolnav. Astfel, fara sa tin mortis am avut un fel de vacanta.

Ea a inceput cu plecarea la mamaia la Alexandria. O saptamana fara mama si tata in care am facut doar ce am vrut eu si mamaia m-a aplaudat incantata. S-a laudat la toti oamenii pe care ii cunostea cu ce nepot destept are, si mai mult, si-a mai facut in acel timp ceva cunostinte noi pentru a se lauda si mai mult. Dar nu ai cum sa nu o iubesti pe mamaia. Gateste bine, se joaca cu tine, te alinta tot timpul. Iar cand oboseste fug la matusa Cornelia care face cea mai buna supi din lume …. garantat. Mi-am facut prieteni si m-am jucat mult in parcul de la statuie din Alexandria. Cu Mirci, cu mamaia, timpul a zburat si cand ma obisnuisem si eu mai bine, au venit sa ma ia acasa. Dar asta pentru ca venea perioada concediilor si plecam … la mare.

La mare a fost foarte frumos. Stiu ca suna ciudat dar imi amintesc si voi ramane cu doua mari amintiri: ca nu vreau sa intru in mare desi au tinut mortis pe rand mama, tata si matusa Dana, si pe Cata. Ah, Cata. O fetita foarte draguta care a facut sederea la mare cea mai frumoasa vacanta de pana acum. Era fata gazdei si era tot timpul in preajma si a vizitat chiar si apartamentul nostru pentru a asculta povesti spuse ca nimeni altul de Povestitorul adica iPod-ul din dotare. Ne-am jucat la locurile de joaca, am mers impreuna la cumparaturi, am facut plaja, am papat impreuna. Ea tot timpul intreba de mine, iar eu intotdeauna asteptam sa intrebe de mine. Pe plaja am mai cunoscut si alte fete, cum ar fi Ilinca care m-a invatat un cantecel nou, dar nimic nu se compara cu tumbele facute cu Cata pe plaja.

Vacanta a trecut repede si cele doua masini rosii au pornit una dupa alta spre Bucuresti. In una era tata cu mine si cu jumatate de casa (bagajul carat la mare) iar in peugeot-ul Danei era matusa la volan si Adela cu mama care statea cand in fata cu Dana, cand in spate cu Adela. Am ajuns la Bucuresti si au inceput problemele. Toata lumea in afara de Adela s-a imbolnavit. Se pare pana la urma ca a fost Salmonella, sau cel putin asa a confirmat domnul Craiu. Iar l-am deranjat, iar ne-a servit intr-un mod deosebit cum numai dansul stie sa o faca. Despre perioada cu boala prefer sa nu vorbesc prea mult pentru a fost destul de rau.

Ce e bun, e ca dupa ce mi-a trecut cat de cat, mama si tata au decis ca o noua excursie la Alexandria m-ar ajuta sa ma pun pe picioare. Si  asa a fost. M-a ajutat mult. Am fost iar rasfatatul lui mamaia, m-am jucat mult si m-am distrat. Cand m-am intors la Bucuresti, l-am luat si pe varul Mirci si am fost impreuna la Decathlon unde ne-am jucat cu toate mingiile.

Nici nu stiu cand a zburat vara si s-a facut iar septembrie care a insemnat si mutarea la noua gradinita. Ce-i drept am schimbat locatia, nu si gradinita. Am ramas tot la Casuta Piticilor dar sediul ei a revenit mai aproape de casa, pe langa Piata Domenii. Dar aici avem o curte mai mare iar eu am mai schimbat si colegii fiind cand in grupa bebe, cand in grupa mica si cateodata, in momente de confuzie chiar in grupa mijlocie.

Intre timp colectia mea de masinute a crescut considerabil. Important e sa fiu baiat cuminte si ele par sa vina ca pe banda. In aceasta ultima saptamana si-a facut aparitia la Bucuresti si mamaia de la Alexandria. E la fel de bine ca si atunci cand merg eu acolo, doar ca nu mai petrecem atat de mult timp impreuna pentru ca trebuie sa merg si la gradi.

Vreau sa ma bucur de aceasta toamna lunga si frumoasa cu vreme de vara. Va pup pe toti si ne imbratisam cu drag. Promit sa revin cu poze mai actuale si poate si cu filme. E o promisiune care o fac aproape dupa fiecare final de post

Cine a spus ca in momentul in care ti-ai achizitionat orice obiect cu care te poti deplasa ti-ai luat probleme pe cap, mare dreptate a avut.

Week-end-ul care a trecut a fost unul fantastic. Soare, veme frumoasa si multe iesiri afara. Bineinteles imi doresc mult sa merg si cu motocicleta galbena de la nasu’ Zahei. Dupa o saptamana in care tata sustine ca a pus la reincarcat motocicleta electrica, am iesit afara. Nici n-am apucat sa ajung la coltul blocului si abia mai mergea motorul.

“Tati, mococicleta face brrr, brr, br, prrrtz!”. A venit replica rapid din partea lui tata cum ca nu apas corect de pedala. Dar eu apasam OK. Pur si simplu nu mai mergea. Dupa cateva investigatii ne-am hotarat sa mergem cu motocicleta la bunelu sa o incarcam la el. Poate are el un incarcator mai performant. Nu avea. Dar bunelu nu a lasat lucrurile asa. Am mers impreuna la Crangasi unde am cumparat un incarcator mare si care miroase a plastic cand incarca. Dar se pare ca face treaba. Dupa numai cateva ore am coborat iar cu motorul la plimbare.

Altceva, un demaraj de invidiat chiar si pentru un motor adevarat care te face sa te tii bine de ghidon cand pleci de pe loc. Am facut o plimbare prin tot cartierul si ne-am intalnit cu multa lume. Am exersat mult parcarea laterala cu o roata pe trotuar si una pe strada. In cele din urma dupa un mic incident in care am cazut cu tot cu motor, am reusit. 

Ma pregateam sa ma duc sa ma laud si la Daria cu motorul, dar se pare ca iar am ramas fara curent in baterie. Macar acum am mers vreo ora incheiata cu el. A fost bine. Am lasat motorul sus si am mers in parc la Daria. Nu o mai vazusem de mult si mi-a facut placere sa o revad. Ea a fost mai rezervata de data asta. 

Am ajuns acasa fericit si am dormit bine de tot. Saptamana incepe in forta la gradinita dar nu inainte de a face o vizita la doctor. E OK! Ne auzim.

Va intrebati oare ce s-a intamplat de nu am mai scris de atat de mult timp pe blog. Raspunsul e simplu si la moda pentru mine, nu vreau. Am descoperit mai nou ca pot spune nu vreau, si in unele cazuri chiar ramane ca mine. Ce-i drept, abuzul de “nu vreau” e destul de drastic sanctionat de mama, tata sau Betty care ma mai pedepsesc din cand in cand.

A fost o luna plina, care ar fi putut avea multe posturi. As fi putut sa va povestesc de serbarea de 8 Martie dedicata mamei si care a fost la balonul copiilor din Herastrau. A fost frumos, si as vrea sa merg mai des acolo. Dar din pacate, mama si tata nu vor. Si pe ei nu se supara nimeni cand nu vor. Asta e.

As fi putut sa va mai povestesc de vizita lui Matei si a Clarei de acum o saptamana. Mi-a placut mult de Clara si cu Matei am facut schimb temporar de jucarii. As putea sa va povestesc mai mult, dar nu vreau!

Nu vreau sa va povestesc prea mult nici despre vizita la Corleone si Andra decat ca au un catel rau, care latra tare si se repede sa muste!

As putea sa va arat primul meu avion facut din taieturi colorate, dar acum nu vreau! Vreau doar sa merg la aeroport sa vad multe, multe avioane. Dar nici acolo nu ma duce nimeni, din pacate!

Dar, spre bucuria mea, am fost intr-un loc frumos. Unde tata m-a dus si a doua oara. Este in drum spre Dana si e locul in care treci peste calea ferata. Acolo e tare frumos. Esti sus si vezi multe sine si o gramada de trenuri. Unele trec in viteza pe sub tunel, altele sunt impinse usor de niste Thomasi mai rapciugiti si fara zambet pe fata dar tare draguti. Acest loc minunat poarta numele de pasarela. Si stiti ceva? Pasarelele nu musca! Pasarela este doar un pod!

A trecut week-endul. Am inceput si eu sa inteleg ce inseamna weekend. Tot timpul auzeam reprosul tatei care ma tinea in brate dimineata pe la 6, cu fata umflata de somn si bolborosea: Copilul asta nu stie ca e weekend?!

Am inceput sa ma prind. Weekend e cand nu merg la gradinita si cand mama si tata stau acasa cu mine. Atunci ori iesim in vizita, asa cum a fost weekend-ul trecut cand am fost la ziua lui Gruia si apoi la Alexandria, ori stam in Bucuresti, cum a fost weekend-ul asta.

Oricum ar fi, weekend-ul e fantastic. Am sa va povestesc cat de frumos a fost weekend-ul asta. Sambata am fost cu mama si tata la cumparaturi si am luat o gramada de lucruri. Apoi am fost la Buni. Pe seara iar am iesit cu mama si tata in parcul Bazilescu. A venit si Dana, Dragos cu Laura si chiar si Nasa Alina (cand am ajuns acasa). In parcul Bazilescu trec avioane. Bar-buf mari. Fac un zgomot mare, si ma cam sperii, dar e frumos sa le vezi cum zboara pe deasupra ta. A fost super. Dar duminica a fost si mai si. M-am trezit devreme sa nu pierd nimic din aceasta fantastica zi. A urmat laptele luat in pat la mama si tata. Era doar vreo sase si jumatate. Tati, de ce dormi?! Hai la distractie! E duminica! Am bagat si celebra mea propozitie, de fapt cred ca prima propozitie facuta de mine: Tati, brrruuu pah !

Tati se freca la ochi. Ma tinea in brate intr-un echilibru destul de instabil. Mai mult dormea. Pe geam, din statie autobuzul pleca! Mai mult ca sa-l trezesc, i-am spus: Tati, abaz pah! Tata s-a uitat la mine si mi-a spus: Mergem cu autobuzul azi, iti promite tati! Iar cand tati promite ceva, asa ramane.

Sa fi fost cam sapte si ceva cand am coborat in statie. Abazul a venit repede. Nu era inghesuiala. Am plecat si tata m-a pus in scaun apoi a taxat bilet. S-a asezat langa mine. Stateam la geam. Ce frumos e. E chiar mai frumos decat in bru-bru. Abazul nu merge asa repede dar esti mai sus si vad mai bine.

Am trecut si de Ciresarii si tot in abaz suntem. Tati, ai adormit iar?! Nu trebuia sa coboram?! … Mergem in alta parte, ma linisteste tata! Am coborat departe, pe undeva unde n-am mai fost. Tata imi explica ca la acel muzeu a fost facut el pionier, si imi explica ca acum eu nu o sa mai fiu facut pionier. Bine ca e el destept. O luam pe strada in sus. Trecem pe langa curtea unei biserici, se aude slujba de dimineata transmisa prin boxe. Un batran cu barba alba ne invita sa intram putin. Desi nu tineam prea tare, tata ma trage de mana si intram in curte. Tata, baca … au banci … hai acolo! Ne asezam si tata scoate arma secreta care ma tintuieste pe banca pentru cinci minute, sticks-urile! Mananc sticks-uri si ascult slujba. Nu inteleg prea multe, dar tata zambeste … inseamna ca e bine. Slujba e monotona asa ca dupa 15 min si o punga de sticks-uri ne hotaram sa plecam.

La iesire, nea’ Doru ma pune sa bat palma cu el. Ii fac pa, si zambeste sagalnic. Nea’ Doru are maini muncite, asa ne-a zis. Mai merita un pa pentru asta si nea Doru rade fericit. Traversam bulevardul Kiseleff si mergem in parcul de langa muzeul geologic numit candva si Cutudrom. Intr-o vale se vede un lac. Apa, tata! Tata ma asculta si coboram la apa.

Mergem pe un podet chiar peste lac. Apa nu e chiar curata dar mie imi place oricum. Ne oprim pe podet. Tata se apleca la nivelul meu si ia o pietricica. Apoi o arunca in apa. Pleosc, si apa se misca! Hahahaha …. tati, ce frumos, se misca apa! Iau si eu o pietricica. Arunc. Pleosc! Haha ..si la mine a facut la fel. Tati, ce frumos e … cate pietricele sunt pe pod?! Am aruncat o gramada. Dupa fiecare ridicam capul la tata si radeam. Si el radea. Cata bucurie pot aduce cateva pietricele si putina apa. E frumos, tati …

Am mers apoi in parc. De departe am vazut chioscul unde canta famfara. Si in parcul Bazilescu e unul. Am ajuns si la locul de joaca pentru copii. Era devreme si nu eram decat eu si tata …. si tot parcul doar pentru noi. Si ce parc! Are de toate. Leagane chilotel in care nu mi-e frica sa ma dau pentru ca n-am cum sa cad, o platforma imensa cu doua topogane, tuburi si multe trasee de escaladat, un vapor mare care pe langa timona are si volan si maneta de viteza, balansoare si o bicicleta rotitoare …. ce sa mai … cam tot ce ti-ai putea dori de la un parc. Pana si cosurile de gunoi sunt in forma de Pooh si Wacky si imi plac mult. M-am jucat peste tot, iar tata m-a insotit si m-a ajutat.  Copii au inceput sa apara in parc. Eu deja aveam peste o ora de jucat. Imi era deja foame.

Am plecat spre abaz. Trecem pe langa o cladire interesanta. Tocmai ii montau geamuri noi. Aici a facut tata liceul, se lauda tati. Uite, chiar la geamurile alea aveam clasa, continua. Arata bine, e frumos, sa vedem, poate ajung si eu pe aici. Mai e insa … tata ma ia in brate si traverseaza repede cu mine … tocmai venea abazul.  Am prins locuri si la venire. E tare frumos cu abazul!

Am mers iar la magazin, doar cu tata, apoi pana la matusa Dana in Giulesti. Am ajuns obosit dupa pranz acasa si am dormit. Ca de week-end, aproape patru ore. Apoi pe seara am iesit cu Buni la plimbare cu carutul. A fost un weekend foarte frumos.

Abia astept sa vina urmatorul. Chiar merita cinci zile de gradinita pentru asa ceva!

Ieri a fost o zi lunga. Am fost in vizita la strabunicul meu, la tara. Plecat de dimineata din Bucuresti am mancat fructele pe drum si am dormit bine. Se doarme bine in masina desi nu poti sta intins ci doar in scaunul de copii si prins cu hamuri. Am ajuns la Craiova dupa un somn relativ lung si cu o foame mare. Vila de la Craiova unde sta unchiul Lica si matusa Nuti e mare, dar nu e terminata. Au multi pui, unii ca cei de la bloc care zboara (adica porumbei) si unii care nu zboara(am aflat ca le spune gaini). Era vant tare si nu am stat mult acolo. Doar cat sa mananc ceva repede si apoi, iar la drum.

Ca sa imi mai treaca din plictiseala, am mancat desertul direct in masina: o banana intreaga. Am mers spre Vrata pe un drum foarte liber dar cam denivelat. Chiar si asa la un moment dat m-a luat iar somnul si am adormit. Am ajus pe la ora 14.30 la Vrata. Tata a parcat in fata unei case mari din pamant care e cam crapata de vreme, dar arata inca frumos. Curtea era plina de petale albe de la un pom inflorit ce trona in mijlocul unei gradinite interioare. Chiar cand ne pregateam sa intram in casa in usa a aparut un batranel in carje. A ras si tati l-a luat in brate. Batranelul nu e altcineva decat strabunicul meu. Am aflat cu mandrie ca strabunelul a ajuns cel mai batran om din sat. Cu toate astea, se misca bine, vorbeste si gesticuleaza. Am fost in camera cu seiful si am facut monetarul. Am primit chiar si un mic cadou din partea strabunicului. Multumesc mult, o sa ma gandesc si imi voi lua ceva care sa imi aduca aminte de strabunelu’.

Timpul trecea repede si in mai putin de o ora am plecat de la Vrata. Tata si mama spuneau ca pana seara trebuie sa ajungem acasa. As fi vrut si eu, ca sincer ma cam facusem scoica de la forma scaunului. Am mancat iaurtul pe drumul de intoarcere. Kilometrii zburau repede, dar trebuia sa facem 350 dupa cei 350 care i-au facut si la dus. E ceva de mers pentru o singura zi, credeti-ma. Se tot facea de seara si eu ma tot plangeam de foame. Alo, mami, te cred ca vrei sa ma linistesti dar la ora asta eram de obicei cu baita facuta, in pat si beam laptele. Dupa vreo jumatate de ora in care parea ca nu ma intelege nimeni am adormit flamand si obosit. Se facuse intuneric. M-am trezit cand am ajuns in fata blocului nostru. Sper sa nu fi uitat nimeni ca n-am mancat nimic inainte de culcare.

A fost una peste alta o zi foarte plina. In ciuda drumului lung si a oboselii a fost deosebit de frumos. Am vazut cei mai mari pui, pui pe care de altfel nu i-am vazut pana acum doar in cartile de povesti. In plus, sunetul pe care cocosul il scoate in realitate e mult diferit fata de cel pe care il face cand apesi pe butonul necesar din cartea cu ferma. A fost o experienta foarte frumoasa. L-am vazut si cred ca l-am facut fericit si pe strabunicul meu. Multi ani inainte, strabunicule!