adela & sasha davidescu

S-au intamplat multe in saptamana care a trecut. A fost o frenezie pe care am inceput sa o simt. Schimbari de program, vizite, se vedea ca urma sa se intample ceva. Si incet, incet am intrat in centrul atentiei. Mama are multa grija de mine, si sta cu mine, dar nu tot timpul. Iar eu vreau sa stea tot timpul. Mai ales cand vine si Sasha acasa raman uitata in fotoliul meu verde. Iar cand trebuie sa adorm e si mai greu … ma iau in brate si mama si tata, iar mie nu imi place deloc in brate. Am o senzatie ciudata si nu ma simt bine deloc. Si plang. Mult.

Astfel, saptamana a inceput cu o vizita la domnul doctor Craiu. Mie imi place mult la domnul doctor. Am stat cat de cuminte am putut sa ma analizeze si se pare ca am dat bine. Spre sfarsit insa, a venit iar acea stare si am inceput sa plang. Se pare ca am ceva, totusi, iar domnul doctor m-a trimis la ecografie. Posibil reflux gastro esofagian. Ecograful din februarie va dovedi daca sunt doar mofturile mele sau chiar e ceva. Totusi starea mea rea ar putea fi de la asta. Si daca nu sunt doar fitzele mele si chiar imi vine amar in gura si ma arde pe esofag?! La asta se gandeste cineva?! Se pare ca da. Mama se gandeste tot timpul si e foarte atenta cu mine. Si eu incerc sa fiu fata cuminte.

Apoi a venit ziua de vineri. Noi schimbari de program si iar vizita la CMU. De data asta nu mai era domnul doctor Craiu. Am mers sa imi pun cercei. Tata a ales pentru mine unii cu pietricica verde. Sunt foarte frumosi si abia astept sa ma mandresc cu ei. Dar cui, ca nu mai venise nimeni in vizita la mine de mult timp. Urma totusi sa se intample ceva.

Sambata de dimineata am avut confirmarea. Abia ma trezisem si eu si vad patru capete aplecate deasupra patului meu. Toti se uitau cel putin la fel de curioasi ca mine. Unchiul Cata, matusa Cornelia si cei doi verisori. Apoi, balca, balca prin brate. Asta e mamaia, o recunosc dupa rasul puternic si colorat. Deja ma simt bine. A venit sa ma vada cineva. Mama ma imbraca. Iar mergem in vizita. Cred ca stiu, asta e, mi-a povestit Sasha. Trebuie sa fie baita din casa lui Doamne-Doamne. Mi-a povestit el. Esti in centru atentiei, Toata lumea se uita doar la tine. Trebuie sa ma concentrez, sa dau bine. Zambesc cat pot.

Plec cu mama cu masina. Ajungem la biserica si acolo ma simt deja coplesita. O gramada de oamenii, unii pe care ii vedeam pentru prima data se perida prin fata mea. Incerc sa am cate un zambet pentru fiecare. Ma mai gandesc totusi daca ma fac foto-model sau hostess. Nu-i usor deloc. Si mi-e si cam frig. Sunt preluata de matusa Dana. Mai nou nasa Dana. Ma pune aproape la orizontala, in brate … Nuuuuu … iar nu-mi place … Yach… uuuuuaaaauuuu. E rau. Aerul rece e bun. Cu toate astea starea aceea nu prea imi trece.

Imi place cum imi vorbeste parintele Victor. Vocea lui aduce liniste in orice suflet. Intram in biserica. Acolo cantarile se aud si mai frumos. Ma mai linistesc si eu desi bine nu-mi este. Vine momentul de care am auzit de la fratele meu. Ma aseaza pe o masa si ma dezbraca. Parintele vine si ma ia. Oare o fi ca la baita de seara?! …. bleach … nu am timp sa ma dezmeticesc si corpul meu e cufundat cu totul. Brrrr. Si inca odata. Chiar si a treia oara. N-a fost chiar asa de rau. Mi-e putin frig. Prosop?

Gata acum tre sa ma imbrace. Alo?!… ce faceti cu atatea blitzuri pe mine. Mai usor, stati sa-mi pun ceva pe mine. Gata, acum sunt decenta. Putem continua sedinta foto. Whauuu, ce haine frumoase. E bine ma simt deosebit. Am uitat se de starea nasoala. Ceva s-a schimbat pentru mine. Sunt inundata de zeci de priviri admirative. Sunt fericita. Zambesc la toti. Ajung si la mama si tata in brate. Gata nu ma mai simt deloc ratusca cea uitata. Acum sunt Crestina, si toti au venit pentru mine. Haideti sa petrecem!!!

Afara a iesit soarele. Ca si fratele meu, am facut primavara in mijlocul iernii. Mi-a povestit el, ca si la Botez la el a fost la fel. Aerul racoros imi intra in mari iar soarele ma gadila pe nas. Sunt in brate la nasa Alina si sunt fericita. Mergem spre local unde urmeaza sa fie petrecerea. In spate tata vine gafaind cu fotoliul. Mi-ati adus si fotoliul. Excelent.

Sper sa ne distram pe cinste. O sa revin cu poze, si poate chiar si cu filme! Dumnezeu sa ne ajute si sa ne pazeasca!

Azi mi-am depasit cu mult recordul de ieri. Dupa cel 8 ore petrecute azi pe perfuzii, vechiul record de ieri de 4 ore pare o joaca de copil. Cam asa si este. La 8 ore trebuie insa dexteritate maxima, chiar daca 6 din ele sunt somn. Poate ca sunteti curiosi cum am ajuns aici. La un moment dat am fost si eu. Iacata si povestea:

Lunea trecuta m-am cam “incalzit” la gradinita. Betty a semnalat evenimentul. Marti la pranz i-au chemat pe ai mei sa ma ia acasa. Faceam deja 40C temperatura. A fost oribil. Pusee de peste 40 combinate cu frisoane. Am mers de urgenta la CMU. Aici, eveniment fericit, am dat peste domnul doctor pediatru Mihai Craiu. Un doctor deosebit. Tot ce stie si d-na Calapod se pare ca de la d-nul Mihai a invatat. Am aflat ce am: amigdale infectate si otita in ambele urechi. Sa mai zica cineva ca sunt intr-o ureche. Nu dom’le, sunt in doua. Am plecat de la d-ul Craiu cu tratament si cu trimitere de analize si vizita ORL.

Facut analize la MedLife, pentru stafilococi, testul scurt si testul lung. Cel scurt a fost gata destul de repede si chiar negativ. Cu zambetul pe buze si temperaturi inca mari am mers miercuri la d-na Rizescu la CMU la control. Dupa o vizita scurta m-am ales si cu tratament de antibiotic pentru ca germenii erau pana pe limba. Alegerea antibioticului nu a fost insa si pe placul stomacului meu. Eritromicina, ce urma sa o fac in 3 doze de 5 ml a fost cum a fost in prima seara dar in a doua, s-a declansat dezastrul. Niste senzatii de voma nemaiintalnite. Am golit instalatia continuu. Tot ce bagam in stomac lua liftul instant.

Vineri dimineata prin amabilitatea fetelor de la CMU am aflat nr. de tel al d-lui Craiu si l-am contactat. Cu toate ca era pe picior de plecare din tara nu m-a lasat asa si ne-am vazut la Centrul de ingrijirea copilului “Alfred Rusescu” de pe bulevardul Tei.

Aici a urmat ziua de vineri cu intepaturi, analize, branule 4 ore pe perfuzii. Sambata de dimineata cand totul parea ca intra cat de cat pe un fagas, am luat laptele de dimineata. N-a fost foarte mult dar suficient cat sa tapetez pe jos prin bucatarie. Hai iar la spital unde dupa alte analize d-nul doctor Cochino a luat o decizie care m-a “cablat” vreo 8 ore: hidratare o ora, no-spa o ora si glucoza 6 ore – o punga plina de 500ml.

Acum am ajuns acasa si am cat de cat energie sa mai scriu pe blog. Merg cu Buti si Titi la plimbare. La 10 seara ne distram iar … doza noua de antibiotic … intravenos. Noroc cu branula.

Un week-end minunat va doresc si voua.