Iar cand deja imbatranit si obosit se pregatea de pensionare, a aparut Adela. Si a luat-o de la capat cu intrarile regulate in cuptorul cu microunde. Era facut dintr-un material foarte rezistent, dar cu toate astea nenumaratele intrari il slabisera mult. A tinut totusi sa-si faca treaba ca un neamt adevarat si a muncit din greu pana cand a ajuns si Adela la un an si jumatate. Va dati seama, 3 ani de microunde. Nu degeaba spune in instructiunile cuptorului sa nu bagi capul sau pisica. El totusi a fost curajos, a intrat de atatea ori. Pana cand a plesnit chiar.

A fost cel mai strajnic sterilizator, A schimbat 3 cuptoare cu microunde, era simplu si isi facea treaba bine. Dar gata, la un moment dat nu a mai fost nevoie de el. Era batran si vechi, spart si nefolositor.

Intr-o seara, dupa ce m-am culcat, mama l-a rugat pe tata sa-l duca la ghena. Nu s-a terminat foarte glorios povestea unuia din cele mai importante lucruri din copilaria mea. Am sa-mi aduc aminte tot timpul de primul si singurul meu sterilizator.

La naiba, era doar un sterilizator batran care trebuia aruncat pentru ca ocupa loc in bucatarie degeaba!

Spre pranz, am fost pusa in scaunul meu. urma un moment important. Toata lumea s-a strans in jurul meu. Nasul Zahei mi-a intins o tava. Pe tava multe lucruri. Mi-au cazut ochii pe un card. Avem si noi acasa multe carduri cu care se joaca Sasha. M-am gandit sa iau unul in acelasi timp am vazut o hartie frumoasa si albastra. Am intins si cealalta mana si am apucat-o. Hmm, nu e chiar hartie, e plastic. Inseamna ca se roade bine.

Extaz in audienta, tipete, aplauze. Pana sa apuc sa aplaud si eu putin, pac, au si zburat din mana. Tava este intinsa inca odata. De sub o gramada de lucruri sticleste ceva. E chiar o sticulta mica. Indind mana, iar audienta iar in extaz: parfum, bineinteles. A treia oara tava vine. Examinez de data aceasta atent ce a mai ramas: stilou, vergheta, fard, ruj, papiota de ata, foarfeca si carte. Cartea este buna. Cartea mi-a plaut intotdeauna. Dupa ce o rasfoiesc pot sa o si rod daca nu ma vede nimeni. Imi place foarte mult. Ma mai uit odata dar restul obiectelor chiar mi se par inutile. Merg pe carte, e sigura. Audienta ma felicita pentru ultima data in timp ce simt frimituri cum imi cad in cap. O turta enorma face umbra deasupra mea si frimituri in par.

Dupa ce e bucatita primesc in sfarsit si eu o bucata. Hmm, e buna, mai vreau. Poate alta data ca apare si un tort. E la fel de mare, doar ca e roz si are un ursulet pe el. Scrie ADELA si are o lumanarica aprinsa. Fratele meu, saritor ca de obicei vine si ma ajuta cu suflatul. Gata! Lumanarea este stinsa si urmeaza un ultim ropot de aplauze. Apoi ma retrag cu buni si mamaia la odihna in timp ce restul raman la petrecere. M-am distrat pe cinste, si am fost centrul atentiei. Lumea m-a laudat ca am fost cuminte. Cum as putea sa fiu altfel cand toata lumea ma iubeste si roieste in jurul meu.

Aceasta e povestea turtei mele de un an, dupa care am ramas cu o mare bucurie si cu un banut pe care e lipita cu ceara lumanarii de botez o mica bucata din parul meu. Va pup cu drag. Ne vedem cu poze si filmulete.

Ziua a decurs frumos alaturi de Sasha care de doua zile nu merge la gradinita din cauza unui puseu de febra. Dar azi a fost bine. Ne-am jucat am ras si ne-am distrat. Telefonul a sunat insa mai des ca de obicei. Am primit multe felicitari. Foarte probabil o sa mai primesc si sambata cand o sa fie rupta turta.

Spre dupa-amiaza Sasha a plecat la bunici peste drum iar eu am ramas ca de obicei cu mama. A aparut insa bunelu care mi-a facut cadou prima mea floare. Mama a asezat-o in glastra. Am putut sa o admir toata dupa-amiaza pana spre seara cand a venit si tata de la servici. Si el, a venit tot cu o floare. Un trandafir rosu care parea foarte bun. Totusi, nu m-au lasat sa-l mananc. Am fost foarte emotionata. Primele mele flori. Sunt Adela si azi am implinit un an. A fost o zi ca oricare alta si in acelasi timp una speciala. M-am simtit extraordinar si am avut emotii. Pe seara am facut o plimbare in port-bebe la tata in brate si am mers la bunici de unde l-am luat pe Sasha.

Ne-am intors acasa si a urmat rutina de seara, cu baita de la buni, lapte si nani. Acum dorm linistita si visez. Oare cate flori voi primi in viitor? Cum va fi la majoratul meu? O sa pot retrai vreodata emotiile primelor flori. Sper ca da, am auzit ca lucruri frumoase se intampla si cand cresti. Iar azi eu am crecut, inca un an!

Totul e un scenariu foarte bine pus la punct pentru prima institutionalizare – gradinita la grupa bebe. Maine d-na Cristina ma asteapta la gradi.

Am ceva emotii, dar nu mai mari ca ale mamei, sau chiar ale lui GG. GG, stai cuminte, o sa vii si tu, iar eu intotdeauna voi fi fratele tau mai mare care sa aiba grija de tine.

Tre sa dorm bine, ca maine sa fiu odihnit.

Revin cu impresii dupa prima zi de gradinita.

Dar sa ne intoarcem putin in timp si sa vedem cum au inceput pregatirile pentru acest eveniment. Totul a inceput cam de pe vremea cand tata era in liceu si impreuna cu bunul lui amic Toni, au stabilit ca in momentul in care primul va naste un copil, celalalt va fi nas. Cum tata a fost mai harnic, nasu’ Toni nu a mai avut cum sa o intoarca si a venit de mana cu Corina, chiar daca ei inca nu s-au logodit in biserica. Pentru a boteza insa, se poate si asa. Oricum pe certificatul de botez la o pereche de nasi sta scris Antonio si Corina Slav, anticipand probabil ceva.

A doua pereche de nasi au fost nasii de nunta ai parintilor mei, Alina si Dan. Familia Zaharia nici nu a conceput sa nu boteze prima odrasla a finilor preferati, asa ca m-am ales imediat si cu a doua pereche de nasi. Parintii mei au avut decenta totusi sa se opreasca aici.

Odata nasii stabiliti, a urmat alegerea bisericii. Aici nu a fost o problema pentru ca imediat s-a decis pentru cea din Agronomie, acolo unde mama si tata au schimbat inele si si-au spus juraminte. Biserica, desi mica, are un ceva aparte, care face sa placa multor oameni, iar preotii de acolo sunt deosebiti.

In vinerea dinainte de botez, am fost cu parinti si nasi la o cateheza, unde am aflat tot ce trebuia sa stim pentru ziua de duminica. Nasii au inceput sa repete crezul iar eu ma tot intrebam cum va fi momentul in care va trebui sa ma lepad de cel rau. S-au facut si slujbe de dezlegare, atat pentru mama cat si pentru mine.

In paralel cu pregatirile pentru biserica, tata si bunica au pus la punct si detaliile pentru petrecerea de dupa. Masa mare cu bunatati, bautura din belsug, lautari si tot ce mai trebuie pentru un ospat pe cinste. Evenimentul fiind unul foarte special pentru mine, am tinut sa fiu vazut de cat mai multa lume, iar toate rudele si prietenii nostrii sa se simta foarte bine la petrecere.

A venit si ziua botezului. Am avut ceva emotii acasa, drept pentru care m-am agitat bine de dimineata. La ora pranzului am ajuns la biserica. Acolo ma astepta toata lumea: rude de diverse grade, colegi de servici ai mamei, colegi de servici de la tata, fosti colegi de scoala si multi, multi prieteni.

Dupa prima parte a slujbei facuta in afara bisericii sub calda mangaiere a razelor de soare, am pasit in biserica in brate la nase. A urmat slujba de sfintire a apei si uleiului si apoi baia in cristelnita. A fost mult mai scurta decat baia obisnuita de seara dar am avut si vreo 60-70 de spectatori. Ca dupa orice baita mi s-a facut putin foame dar mi-a trecut repede. Am intrat ca o oaie in biserica (costumul de craciun de la nasi de oita cu codita) si am iesit un matelot crestin, cu haine noi si cu mandrie. Am primit binecuvantarea preotului chiar in altarul bisericii.

Slujba din biserica s-a terminat dupa dupa aproximativ o ora si dupa aceea am mers impreuna cu toata lumea la restaurantul rustic de peste drum. Acolo m-a cam luat putin somnul si ceva mai incolo, m-a ajuns bine foamea. Toata lumea se infrupta la mese numai eu nu mancam nimic. Drept pentru care am facut un mic scandal si am plecat acasa cu superBuni.

Toata seara am defacut la cadouri. Am fost coplesit de cate cadouri am primit. De asemenea si de fondul suplimentar cu care am ramas in urma acestui botez. Inca ma gandesc ce sa fac cu banii. Oricum, tin sa multumesc mult tuturor celor care au venit la acest mare eveniment pentru mine. Promit sa revin in cel mai scurt timp cu poze si cu filmari de la eveniment.

Va imbratisez pe toti cu drag.

Ieri am fost iarasi la spital unde tanti Petrache m-a monitorizat cu cateva dopplere si i-a spus lui mami ca avand in vedere ca morfologic data de delivery este 21 decembrie sa asteptam pana atunci. Si a mai spus ca nu stie cum sta mami cu psihicul dar ca ea abia asteapta sa ma vada. Am aflat deci ca sunt cam puturos, ca deja este saptamana 41, deci s-ar putea sa fiu “evacuat fortat”. Asta inseamna ca miercuri dimineata la 8 jumatate eu cu mami ne internam.

Va tinem la curent!

Cu toate acestea au ramas destule chestii care mai trebuiesc luate: gentuta in care sa fiu adus de la maternitate, cadita pentru prima baita (mama si tata au vazut atatea modele incat sunt inca indecisi). Pe termen lung si mediu nu ar strica un scaun de masina, carucior si multe, multe alte chestii. De asemenea sper sa primesc si un carusel de patut, iar unchiu’ din America am inteles ca mi-a comandat o jucarie de pat deosebita. Abia astept sa ma joc cu ea. Vine pe 3 ianuarie.

Revenind la ziua de maine va spun sincer ca nu sunt nici eu convins ca maine va fi chiar ziua cea mare. Daca ma intrebati pe mine, eu o vad mai degraba marti. Ar fi bine sa incepem saptamana de luni si totul sa se incheie bine pentru mine si mama. Vedem ce ne zice maine d-na. doctor. Si eu am emotii dar sper sa le depasesc repede. Inca se mai pot face pariuri pentru ce am sa fiu – fetita sau baiat. Ce este clar e faptul ca in final mama si tata au cazut de acord asupra numelui meu si acopera ambele situatii.

Cred ca acesta este ultimul post din categoria “inainte de nastere”. Ne vedem cu drag odata cu aparitia unei noi categorii “dupa nastere”. Toate cele bune.

A fost cu emotii. Mama a avut foarte mari emotii mai ales ca trebuia sa primim si rezultatele de la triplu-test. Asa cum eu stiam dealtfel, nu exista riscuri pentru nici o malformatie genetica sau alte probleme din aceeasi categorie. Totusi, mama aproape ca nu a dormit noaptea care a trecut si trebuie sa recunosc ca si eu am stat mai mult treaz. Ziua a trecut greu si ea pana la ora 14.30 cand a aparut tata cu masina ca sa mergem.

La doctor, ca la doctor. Te ia, te examineaza pe toate partile, vede cu cat a mai crescut capul, cat e cerebelul, cum bate inima, care e treaba cu ficatul, daca rinichii functioneaza bine, daca ma hranesc bine prin cordon. Merge bine, va spun eu si imi place foarte tare ca in ultimul timp mama mananca tot mai multe fructe proaspete. La mine ajunge un nectar delicios.

M-am simtit si eu bine sa aflu ca totul e in regula dar pentru asta a trebuit sa suport aproape o jumatate de ora privirile curioase ale lui tata si ale doctoritei, iar aparatul cu care erau captate imaginile apasa destul de puternic pe burta mamei. Am ripostat cu cateva capete si picioare dar pana la urma am ajuns la concluzia ca tot mamei ii fac rau.

Nici nu au iesit bine primele poze ca au si inceput speculatiile: ca am barbia si buzele de la mama, ca am totusi nasul ca a lui tata, si asa mai departe. Astept ca pozele sa fie cat mai repede developate si sa va las si pe voi sa decideti cu cine voi semana. Pana atunci, bunica de la Alexandria a primit deja vestea ca totul a decurs bine la doctor si s-a bucurat si ea tare sa stie ca suntem bine.

Imediat dupa vizita la doctor, mama si-a facut pofta la un KFC – trebuie sa recunosc ca puiutul e bun – si apoi au mers in Carrefour si s-au mai uitat la raionul de pitici. Am vazut multe jucarii frumoase, dar mami si tati erau mai mult preocupati de patut, cadita, loc de schimbat. Am trecut totusi pe la raionul de bomboane si tata a luat niste cirese in ciocolata. Excelente pentru seara.

Am inteles ca mama si tata intentioneaza sa faca o mica curatenie pentru camera mea si sa incerce chiar si o zugraveala noua cu pigment. Sunt curios sa vad ce le iese. Saptamana care vine sper sa aduca un tempo mai lejer pentru mama, sa nu mai fie atat de incordata si sa aiba mai mult timp de odihna si relaxare, mai mult timp in care sa stam impreuna. Pare ciudat, pentru ca impreuna stam tot timpul, dar de multe ori dusa de valul problemelor, aproape ca uita ca ma mai are si pe mine. Eu stau cuminte si incerc sa creez cat mai putine probleme, mai ales in timpul orelor de servici.

Promit sa revin, cu poze noi si cu o parte din filmuletul facut cu ocazia noii ecografii. Sper ca si schimbarile facute la tema site-ului sa va placa si sa le gasiti interesante. Va pup cu drag, si nu uitati … va fac cu mana si scot afara buricul mamei !