Viata la gradinita nu e usoara, credeti-ma! Desi merg la gradinita de la un an si sapte luni si acum nu mai am mult si fac patru inca e greu. Altercatii, jucarii care nu le mai primesc inapoi, impinsaturi si strigatre de lupta. De curand a inceput si Adela sa vina la gradinita impreuna cu mine. Ca frate mai mare am multe responsabilitati: sa am grija de ea, mai ales cand urca sau coboara scarile, sa ii spun ca nu trebuie sa planga cand mama sau tata pleaca de la gradinita, sa nu urle atunci cand isi doreste diverse lucruri samd. Nu e usor sa fii fratele mai mare. Mai ales ca trebuie sa fii mult mai intelegator. Intr-un cuvant am o grija cand sunt la gradinita: Adela.
Zilele trecute am avut o altercatie cu un baiat pe care il stiu de mult si cu care nu m-am mai certat niciodata. E vorba de David care e chiar baiatul educatoarei Adelei. El e un baiat linisit si ii place foarte mult de Adela. Tot timpul vine langa ea, o pupa si incearca sa o linisteasca cand e suparata. E chiar dragut. Cearta noastra nici nu mai stiu de la ce a inceput dar am ajuns repede sa ne impingem. David a reusit sa ma apuce de par. In momentul urmator cu un salt de felina, Adela si-a infipt dintii in el si i-a lasat o muscatura pe cinste. Chiar celui care o iubea cel mai mult si care si ea il placea.
Dar cum se spune: Sangele apa nu se face! Sunt mandru ca o am pe sora mea sa ma apere la gradi, si spun asta cu mandrie desi sunt baiat si sunt cu doi ani mai mare decat ea!
Maine plecam in sfarsit in vacanta la mare. Abia astept sa va povestesc si de acolo.