adela & sasha davidescu

A venit si petrecerea mea de un an. Sunt fetita si probabil stiti ca orice fetita se simte bine cand este in centrul atentiei. Ei bine, am fost. Inca de dimineata au inceput emotiile dar ca sa fiu fresh am bagat un somn, numai bun. Apoi cand m-am trezit deja venisera acasa primii invitati, respectiv unchiul Cata, matusa Cornelia, Theo si Mirci. Cu putina intarziere ca orice viitoare vedeta, am auns la Hobby Club la Bianca unde toata lumea ma astepta. Toti s-a uitat atent la mine, m-au admirat, m-au luat in brate sau au facut o mica plimbare cu mine. Am intrat repede in camera copiilor unde m-am jucat cu jucariile primite si cu ceilalti copii.

Spre pranz, am fost pusa in scaunul meu. urma un moment important. Toata lumea s-a strans in jurul meu. Nasul Zahei mi-a intins o tava. Pe tava multe lucruri. Mi-au cazut ochii pe un card. Avem si noi acasa multe carduri cu care se joaca Sasha. M-am gandit sa iau unul in acelasi timp am vazut o hartie frumoasa si albastra. Am intins si cealalta mana si am apucat-o. Hmm, nu e chiar hartie, e plastic. Inseamna ca se roade bine.

Extaz in audienta, tipete, aplauze. Pana sa apuc sa aplaud si eu putin, pac, au si zburat din mana. Tava este intinsa inca odata. De sub o gramada de lucruri sticleste ceva. E chiar o sticulta mica. Indind mana, iar audienta iar in extaz: parfum, bineinteles. A treia oara tava vine. Examinez de data aceasta atent ce a mai ramas: stilou, vergheta, fard, ruj, papiota de ata, foarfeca si carte. Cartea este buna. Cartea mi-a plaut intotdeauna. Dupa ce o rasfoiesc pot sa o si rod daca nu ma vede nimeni. Imi place foarte mult. Ma mai uit odata dar restul obiectelor chiar mi se par inutile. Merg pe carte, e sigura. Audienta ma felicita pentru ultima data in timp ce simt frimituri cum imi cad in cap. O turta enorma face umbra deasupra mea si frimituri in par.

Dupa ce e bucatita primesc in sfarsit si eu o bucata. Hmm, e buna, mai vreau. Poate alta data ca apare si un tort. E la fel de mare, doar ca e roz si are un ursulet pe el. Scrie ADELA si are o lumanarica aprinsa. Fratele meu, saritor ca de obicei vine si ma ajuta cu suflatul. Gata! Lumanarea este stinsa si urmeaza un ultim ropot de aplauze. Apoi ma retrag cu buni si mamaia la odihna in timp ce restul raman la petrecere. M-am distrat pe cinste, si am fost centrul atentiei. Lumea m-a laudat ca am fost cuminte. Cum as putea sa fiu altfel cand toata lumea ma iubeste si roieste in jurul meu.

Aceasta e povestea turtei mele de un an, dupa care am ramas cu o mare bucurie si cu un banut pe care e lipita cu ceara lumanarii de botez o mica bucata din parul meu. Va pup cu drag. Ne vedem cu poze si filmulete.

Da, 3540. Nu este numarul de voturi in plus cu care a castigat Obama alegerile in SUA si nici totalul orelor nedormite de mama si tata de cand m-am nascut. Cred ca ati ghicit. Este greutatea mea in grame la doua saptamani. Toata familia si chiar si domnul Craiu sunt foarte incantati de progresele facute de mine in aceste doua saptamani. Chiar imi pare rau dom’doctor dar de emotie nu prea m-am mai putut tine si am facut ceva in palmele dvs.

Totul merge conform intelegerilor: ma trezesc doar o singura data pe noapte pe la ora 2 si in rest sunt fata cuminte. In schimb primesc o gramada de hainute, vizite de la toti cei dragi si multa atentie. Cel mai atent cu mine este chiar Sasha.

Sasha: Normal, trebuie sa am grija. De ce nu papi cremwursti … tie nu-ti plac?

Adela: Nu, prefer Humana 1. Ma obisnuiesc din ce in ce mai bine cu ea. In rest, ce sa va mai povestesc. Mi-a cazut buricul dupa 6 zile desi mama era ingrijorata, week-endul care a trecut am facut prima baita in cada, de unde am sa revin cu poze, iar de ieri am iesit si la plimbare cu elegantul landou de la Gruia.

Sasha: Iar eu am avut vinerea trecuta petrecere cu bostani decupati la gradinita. Am fost chiar si costumat in leul care vinde baloane si am impartit baloane la toti colegii de gradinita. Urmeaza sa postez si eu un filmulet cu evenimentul, asa ca stati pe aproape si vizitati regulat site-ul. Tati, cu internetul ala cum o rezolvam ca am ajuns sa sriem pe blog prin “vecini”.

Cum tichetul de internet cafe e pe sfarsite va spunem la revedere.

A venit si vremea Botezului. Eveniment important din viata fiecaruia dintre noi, intrarea in biserica si crestinarea vin cu emotii pentru toti cei dragi. Stabilit si planificat in detalii de aproape o luna, evenimentul a avut loc Duminica 11 Feb 2007.

Dar sa ne intoarcem putin in timp si sa vedem cum au inceput pregatirile pentru acest eveniment. Totul a inceput cam de pe vremea cand tata era in liceu si impreuna cu bunul lui amic Toni, au stabilit ca in momentul in care primul va naste un copil, celalalt va fi nas. Cum tata a fost mai harnic, nasu’ Toni nu a mai avut cum sa o intoarca si a venit de mana cu Corina, chiar daca ei inca nu s-au logodit in biserica. Pentru a boteza insa, se poate si asa. Oricum pe certificatul de botez la o pereche de nasi sta scris Antonio si Corina Slav, anticipand probabil ceva.

A doua pereche de nasi au fost nasii de nunta ai parintilor mei, Alina si Dan. Familia Zaharia nici nu a conceput sa nu boteze prima odrasla a finilor preferati, asa ca m-am ales imediat si cu a doua pereche de nasi. Parintii mei au avut decenta totusi sa se opreasca aici.

Odata nasii stabiliti, a urmat alegerea bisericii. Aici nu a fost o problema pentru ca imediat s-a decis pentru cea din Agronomie, acolo unde mama si tata au schimbat inele si si-au spus juraminte. Biserica, desi mica, are un ceva aparte, care face sa placa multor oameni, iar preotii de acolo sunt deosebiti.

In vinerea dinainte de botez, am fost cu parinti si nasi la o cateheza, unde am aflat tot ce trebuia sa stim pentru ziua de duminica. Nasii au inceput sa repete crezul iar eu ma tot intrebam cum va fi momentul in care va trebui sa ma lepad de cel rau. S-au facut si slujbe de dezlegare, atat pentru mama cat si pentru mine.

In paralel cu pregatirile pentru biserica, tata si bunica au pus la punct si detaliile pentru petrecerea de dupa. Masa mare cu bunatati, bautura din belsug, lautari si tot ce mai trebuie pentru un ospat pe cinste. Evenimentul fiind unul foarte special pentru mine, am tinut sa fiu vazut de cat mai multa lume, iar toate rudele si prietenii nostrii sa se simta foarte bine la petrecere.

A venit si ziua botezului. Am avut ceva emotii acasa, drept pentru care m-am agitat bine de dimineata. La ora pranzului am ajuns la biserica. Acolo ma astepta toata lumea: rude de diverse grade, colegi de servici ai mamei, colegi de servici de la tata, fosti colegi de scoala si multi, multi prieteni.

Dupa prima parte a slujbei facuta in afara bisericii sub calda mangaiere a razelor de soare, am pasit in biserica in brate la nase. A urmat slujba de sfintire a apei si uleiului si apoi baia in cristelnita. A fost mult mai scurta decat baia obisnuita de seara dar am avut si vreo 60-70 de spectatori. Ca dupa orice baita mi s-a facut putin foame dar mi-a trecut repede. Am intrat ca o oaie in biserica (costumul de craciun de la nasi de oita cu codita) si am iesit un matelot crestin, cu haine noi si cu mandrie. Am primit binecuvantarea preotului chiar in altarul bisericii.

Slujba din biserica s-a terminat dupa dupa aproximativ o ora si dupa aceea am mers impreuna cu toata lumea la restaurantul rustic de peste drum. Acolo m-a cam luat putin somnul si ceva mai incolo, m-a ajuns bine foamea. Toata lumea se infrupta la mese numai eu nu mancam nimic. Drept pentru care am facut un mic scandal si am plecat acasa cu superBuni.

Toata seara am defacut la cadouri. Am fost coplesit de cate cadouri am primit. De asemenea si de fondul suplimentar cu care am ramas in urma acestui botez. Inca ma gandesc ce sa fac cu banii. Oricum, tin sa multumesc mult tuturor celor care au venit la acest mare eveniment pentru mine. Promit sa revin in cel mai scurt timp cu poze si cu filmari de la eveniment.

Va imbratisez pe toti cu drag.