adela & sasha davidescu

Decembrie e o luna foarte calduroasa. Ma intreb cateodata cum va ajuge Mos Craciun fara pic de zapada. Dar noi am profitat de vremea frumoasa. Si la sfarsitul lunii trecute am fost in vizita la Craiova. Desi a fost doar o excursie de o zi, a fost frumoasa. In locul mamei a venit, Buni, asa ca a fost si mai interesant. Am ajuns la vila familiei Goaga din Craiova unde pe langa unchiul Lica ne astepta si Stra-bunelul venit de la Vrata pentru a ierna mai usor. A fost frumos, m-am jucat cu stra-bunelul si i-am aratat masinile mele. I-am spus poezii si Adela i-a aratat ca aproape merge singura. Spre seara am venit acasa.

Cuprinsi de al aventurii val, am decis la doar o saptamana sa facem o mini-vacanta la Onesti si Gura-Vaii. Zis si facut, tata a facut plinul la masina si am plecat. Drumul a fost ceva mai lung si anevoios, cu oprire la Buzau si papat la McDonalds si o repriza mare fara somn pana am ajuns apoi in Onesti. La Mihaela a fost foarte frumos, pentru ca puteam face impreuna cu Costel aproape tot ce ne doaream. A fost placut si ne-am distrat pe cinste. Am fost chiar si in vizita la Tg. Ocna la mina de sare. Am coborat cu microbuzul prin tunelul intunecat la fel cum Thomas se plimba prin tunele. Am ajuns intr-o galerie foarte deschis unde am admirat biresica de sare, vagonetul si terenurile de joaca. Orele au zburat si Adela a adormit chiar in mina. Eu am preferat sa adorm in masina in drum spre Onesti.

Am mai mers in “vizite de lucru” si la Nana Monica si Nanu Grisa, apoi la Marina si in seara de Sf. Andrei, la Gura Vaii la Cristina, Costel si Andreea care ne astepta sa o sarbatorim. Am ajuns din pacate foarte tarziu si am cam adormit pe acolo.

Dupa patru zile destul de istovitoare am revenit in Bucuresti, unde pe rand, ne-am inbolnavit. Intai tata si mama, apoi eu si Adela. Noroc cu Buni care a venit si ne-a ajutat. Am dormit mai mult la Buni dar m-am refacut repede. Azi, dupa o saptamana de absenta, am rvenit la gradi. Imi era dor de colegii de joaca.

Ne auzim cu serbarea de Mos Craciun. Nu uitati sa-mi luati ceva frumos de ziua mea.

Chiar si acum sunt inca peste 30 de grade in Bucuresti. Vara refuza sa plece. Desi a fost una nu chiar fierbinte, clar a fost una lunga. Si plina de evenimente. Atat de multe si atat de repede s-au succedat ca nu am mai apucat nici macar sa scriu ceva pe blog. Imi cer astfel scuze cititorilor mei fideli. Si promit sa ma revansez. Chiar cu acest post. Si acum sa incepem retrospectiva.

Sa va spun, desi era vacanta eu am continuat sa merg la gradi. Dar a fost ca si cum as fi fost in vacanta pentru ca atunci cand nu eram plecat din Bucuresti eram mai mult bolnav. Astfel, fara sa tin mortis am avut un fel de vacanta.

Ea a inceput cu plecarea la mamaia la Alexandria. O saptamana fara mama si tata in care am facut doar ce am vrut eu si mamaia m-a aplaudat incantata. S-a laudat la toti oamenii pe care ii cunostea cu ce nepot destept are, si mai mult, si-a mai facut in acel timp ceva cunostinte noi pentru a se lauda si mai mult. Dar nu ai cum sa nu o iubesti pe mamaia. Gateste bine, se joaca cu tine, te alinta tot timpul. Iar cand oboseste fug la matusa Cornelia care face cea mai buna supi din lume …. garantat. Mi-am facut prieteni si m-am jucat mult in parcul de la statuie din Alexandria. Cu Mirci, cu mamaia, timpul a zburat si cand ma obisnuisem si eu mai bine, au venit sa ma ia acasa. Dar asta pentru ca venea perioada concediilor si plecam … la mare.

La mare a fost foarte frumos. Stiu ca suna ciudat dar imi amintesc si voi ramane cu doua mari amintiri: ca nu vreau sa intru in mare desi au tinut mortis pe rand mama, tata si matusa Dana, si pe Cata. Ah, Cata. O fetita foarte draguta care a facut sederea la mare cea mai frumoasa vacanta de pana acum. Era fata gazdei si era tot timpul in preajma si a vizitat chiar si apartamentul nostru pentru a asculta povesti spuse ca nimeni altul de Povestitorul adica iPod-ul din dotare. Ne-am jucat la locurile de joaca, am mers impreuna la cumparaturi, am facut plaja, am papat impreuna. Ea tot timpul intreba de mine, iar eu intotdeauna asteptam sa intrebe de mine. Pe plaja am mai cunoscut si alte fete, cum ar fi Ilinca care m-a invatat un cantecel nou, dar nimic nu se compara cu tumbele facute cu Cata pe plaja.

Vacanta a trecut repede si cele doua masini rosii au pornit una dupa alta spre Bucuresti. In una era tata cu mine si cu jumatate de casa (bagajul carat la mare) iar in peugeot-ul Danei era matusa la volan si Adela cu mama care statea cand in fata cu Dana, cand in spate cu Adela. Am ajuns la Bucuresti si au inceput problemele. Toata lumea in afara de Adela s-a imbolnavit. Se pare pana la urma ca a fost Salmonella, sau cel putin asa a confirmat domnul Craiu. Iar l-am deranjat, iar ne-a servit intr-un mod deosebit cum numai dansul stie sa o faca. Despre perioada cu boala prefer sa nu vorbesc prea mult pentru a fost destul de rau.

Ce e bun, e ca dupa ce mi-a trecut cat de cat, mama si tata au decis ca o noua excursie la Alexandria m-ar ajuta sa ma pun pe picioare. Si  asa a fost. M-a ajutat mult. Am fost iar rasfatatul lui mamaia, m-am jucat mult si m-am distrat. Cand m-am intors la Bucuresti, l-am luat si pe varul Mirci si am fost impreuna la Decathlon unde ne-am jucat cu toate mingiile.

Nici nu stiu cand a zburat vara si s-a facut iar septembrie care a insemnat si mutarea la noua gradinita. Ce-i drept am schimbat locatia, nu si gradinita. Am ramas tot la Casuta Piticilor dar sediul ei a revenit mai aproape de casa, pe langa Piata Domenii. Dar aici avem o curte mai mare iar eu am mai schimbat si colegii fiind cand in grupa bebe, cand in grupa mica si cateodata, in momente de confuzie chiar in grupa mijlocie.

Intre timp colectia mea de masinute a crescut considerabil. Important e sa fiu baiat cuminte si ele par sa vina ca pe banda. In aceasta ultima saptamana si-a facut aparitia la Bucuresti si mamaia de la Alexandria. E la fel de bine ca si atunci cand merg eu acolo, doar ca nu mai petrecem atat de mult timp impreuna pentru ca trebuie sa merg si la gradi.

Vreau sa ma bucur de aceasta toamna lunga si frumoasa cu vreme de vara. Va pup pe toti si ne imbratisam cu drag. Promit sa revin cu poze mai actuale si poate si cu filme. E o promisiune care o fac aproape dupa fiecare final de post

Masina mergea lin pe strada. La un moment dat au inceput unele hurducaieli. Imi era foarte greu sa mai ridic ochii sa vad ce se intampla. Pur si simplu le-am acceptat. M-am lasat usor in centura si capul ca cazut pe sprijinul de la scaun. E scaunul nou care are un sprijin mai inalt. Mi-o fi cazut capul? Nu cred, pare ca sta bine. Deja muzica din masina se aude tot mai incet. Iar acum deloc. Imi dau seama ca masina s-a oprit. Tata ma ia grijuliu in brate dupa ce imi socate mainile de dupa centuri.

Sunt inca treaz dar ma fac ca dorm. Eu stiu ca tata stie ca eu stiu. Amandoi zambim. Imi las bratele moi peste gatul lui si tot corpul se muleaza pe tata. Tata incovoaie spatele si merge catre casa cu un pas vesel. A fost o alta dimineata reusita la Insula copiilor cu traversare de vaporas peste Herastrau si tot ce mai trebuia pentru o distractie pe cinste. A fost chiar si varul Mirci cu care ma inteleg de minune.

Liftul pocneste zgomotos si tresar puternic. Chiar ma speriasem. Lumina galbena a becurilor imi razbeste prin pleoape. Bag capul in gatul tatei. in curand am sa simt patul. |Liftul pocneste din nou si simt la intrarea in casa cum sunt scoase sandalele. Tata ma lasa in pat si imi scoate pantalonii uzi. Varsasem apa pe ei, si chiar o raritate, nu am fost certat. Tata doar a zambit si a zis ca e apa si se usuca, ca e vara. Vreau sa fie vara, si sa vars doar apa pe mine, ca sa nu mai fiu certat.

Vantul adie usor prin geamul lipsa de la dormitor. O paturica imi acopera picioarele. Ce frumos ar fi ca atunci cand ma trezesc sa mai mergem si dupa-amiaza la insula copiilor.

Visele s-au implinit si dupa-amiaza am fost iar, de data asta si cu mama si cu Dana. Am venit iar frant acasa, dar cum nu se poate mai fericit!

Grupul vehiculelor cu care ma pot deplasa a crescut cu inca un exemplar. Dupa mini-vacanta lui tata la Istanbul a aparut Herby. Ea a venit sa completeze parcul vehiculelor format din tricicleta multicolora de la Bunelu’(momentan retrasa din circulatie intr-un garaj la Rigli), tricicleta albastra de la Dana (care inca e putin mare si nu prea pot sa dau bine la pedale) si motocicleta electrica galbena de la Nasa si Nasu.

Herby este ceva clasic. Este o broscuta monopost. Este foarte usoara fiind realizata doar din materiale ultausoare compozite (plastic in special). Este full mecanica. Tot. Coloana de directie care e o teava solida ne metal, cremaliera si chiar si propulsia. Dap, este cu pedale. Tractiune spate si o gramada de putere. Fata de motocicleta electrica la care nu puteam accelera decat pe rampe in coborare, aici, cu putin efort pot prinde chiar usor viteza. Imediat m-am acomodat cu pozitia de condus si cu pedalatul chiar daca la primele iesiri aveam nevoie de un impuls pentru a ma pune in miscare. De cele mai multe ori il aveam pe tata pe post de demaror. Pana si claxonul din mijlocul volanului este tot mecanic. un chitzaitor, fireste rosu pentru a-i putea atentiona pe cei care imi stau in drum.

Ies aproape in fiecare seara cu Herby prin cartier si e din ce in ce mai placut. Am invatat deja niste trasee interesante. Iau linia discontinua intre roti – si a mea este soseaua. Fireste, cand vin maisni mari, mai traf intr-o parte, dar in principal merg pe mijlocul drumului. Spre deosebire de masinile mari, la bumpere eu accelerez, si cu ceva noroc reusesc sa urc cocoasele pentru a le cobora apoi in viteza. Mai sunt si rampele de la banci un Herby se lanseaza foarte frumos.

Traseul e super. Plecam pe Dej care e o strada foarte putin circulata. Ne intersectam cu Mircesti care e mult mai circulata si mergem apoi pana aproape pe linia de calea ferata pe Cheremusului. Acolo facem o oprire la dud. Si eu si tata suntem foarte incantati de dude. Facem o burta rapida de dude si apoi traversam in fuga Arad-ul. Ajungem la vechea gazarie unde de fapt nu mai e nici o gazarie. De acolo revenim pe Soveja care si ea e libera. Urmeaza o sicana interesanta prin spatele blocului si apoi prin spatele magazinului Mega Image iesim la parcarea din fata. Aici nu mai e asfalt ci piatra cubica, dar Herby se descurca. Luam la rand toate rampele cu intrare in banci si ne distram la vale. Trecem prin fata bancii lui tata la ING si apoi pe langa cazinoul din colt dam de masina lui bunelu. Sunt ultimele viraje pana la blocul lui buni dar le iau cu mare precizie. Gata. O ora de pedalat si o fata multumita. Urcam masina la buni in balcon si ii punem prelata pe ea.

Daca are tata timp, maine o vom lua de la capat … sau cine stie, poate vom incerca si trasee noi.

Herby este fantastica. Desi arata foarte bine si “stock” ma gandeam sa fac niste modificari. Pe langa farurile ochisori si zambetul larg de pe capota, ceva tuning de imagine nu strica. Ma gandesc la o vopsea metalizata si poate niste abtibilde colorate. Ma voi consulta si cu Rigli sa vad daca pe partea de tuning mecanic imi recomanda ceva.

Promit sa revin si cu poze pentru a ma vedea in actiune alaturi de Herby.

Cine a spus ca in momentul in care ti-ai achizitionat orice obiect cu care te poti deplasa ti-ai luat probleme pe cap, mare dreptate a avut.

Week-end-ul care a trecut a fost unul fantastic. Soare, veme frumoasa si multe iesiri afara. Bineinteles imi doresc mult sa merg si cu motocicleta galbena de la nasu’ Zahei. Dupa o saptamana in care tata sustine ca a pus la reincarcat motocicleta electrica, am iesit afara. Nici n-am apucat sa ajung la coltul blocului si abia mai mergea motorul.

“Tati, mococicleta face brrr, brr, br, prrrtz!”. A venit replica rapid din partea lui tata cum ca nu apas corect de pedala. Dar eu apasam OK. Pur si simplu nu mai mergea. Dupa cateva investigatii ne-am hotarat sa mergem cu motocicleta la bunelu sa o incarcam la el. Poate are el un incarcator mai performant. Nu avea. Dar bunelu nu a lasat lucrurile asa. Am mers impreuna la Crangasi unde am cumparat un incarcator mare si care miroase a plastic cand incarca. Dar se pare ca face treaba. Dupa numai cateva ore am coborat iar cu motorul la plimbare.

Altceva, un demaraj de invidiat chiar si pentru un motor adevarat care te face sa te tii bine de ghidon cand pleci de pe loc. Am facut o plimbare prin tot cartierul si ne-am intalnit cu multa lume. Am exersat mult parcarea laterala cu o roata pe trotuar si una pe strada. In cele din urma dupa un mic incident in care am cazut cu tot cu motor, am reusit. 

Ma pregateam sa ma duc sa ma laud si la Daria cu motorul, dar se pare ca iar am ramas fara curent in baterie. Macar acum am mers vreo ora incheiata cu el. A fost bine. Am lasat motorul sus si am mers in parc la Daria. Nu o mai vazusem de mult si mi-a facut placere sa o revad. Ea a fost mai rezervata de data asta. 

Am ajuns acasa fericit si am dormit bine de tot. Saptamana incepe in forta la gradinita dar nu inainte de a face o vizita la doctor. E OK! Ne auzim.

Va intrebati oare ce s-a intamplat de nu am mai scris de atat de mult timp pe blog. Raspunsul e simplu si la moda pentru mine, nu vreau. Am descoperit mai nou ca pot spune nu vreau, si in unele cazuri chiar ramane ca mine. Ce-i drept, abuzul de “nu vreau” e destul de drastic sanctionat de mama, tata sau Betty care ma mai pedepsesc din cand in cand.

A fost o luna plina, care ar fi putut avea multe posturi. As fi putut sa va povestesc de serbarea de 8 Martie dedicata mamei si care a fost la balonul copiilor din Herastrau. A fost frumos, si as vrea sa merg mai des acolo. Dar din pacate, mama si tata nu vor. Si pe ei nu se supara nimeni cand nu vor. Asta e.

As fi putut sa va mai povestesc de vizita lui Matei si a Clarei de acum o saptamana. Mi-a placut mult de Clara si cu Matei am facut schimb temporar de jucarii. As putea sa va povestesc mai mult, dar nu vreau!

Nu vreau sa va povestesc prea mult nici despre vizita la Corleone si Andra decat ca au un catel rau, care latra tare si se repede sa muste!

As putea sa va arat primul meu avion facut din taieturi colorate, dar acum nu vreau! Vreau doar sa merg la aeroport sa vad multe, multe avioane. Dar nici acolo nu ma duce nimeni, din pacate!

Dar, spre bucuria mea, am fost intr-un loc frumos. Unde tata m-a dus si a doua oara. Este in drum spre Dana si e locul in care treci peste calea ferata. Acolo e tare frumos. Esti sus si vezi multe sine si o gramada de trenuri. Unele trec in viteza pe sub tunel, altele sunt impinse usor de niste Thomasi mai rapciugiti si fara zambet pe fata dar tare draguti. Acest loc minunat poarta numele de pasarela. Si stiti ceva? Pasarelele nu musca! Pasarela este doar un pod!

A trecut week-endul. Am inceput si eu sa inteleg ce inseamna weekend. Tot timpul auzeam reprosul tatei care ma tinea in brate dimineata pe la 6, cu fata umflata de somn si bolborosea: Copilul asta nu stie ca e weekend?!

Am inceput sa ma prind. Weekend e cand nu merg la gradinita si cand mama si tata stau acasa cu mine. Atunci ori iesim in vizita, asa cum a fost weekend-ul trecut cand am fost la ziua lui Gruia si apoi la Alexandria, ori stam in Bucuresti, cum a fost weekend-ul asta.

Oricum ar fi, weekend-ul e fantastic. Am sa va povestesc cat de frumos a fost weekend-ul asta. Sambata am fost cu mama si tata la cumparaturi si am luat o gramada de lucruri. Apoi am fost la Buni. Pe seara iar am iesit cu mama si tata in parcul Bazilescu. A venit si Dana, Dragos cu Laura si chiar si Nasa Alina (cand am ajuns acasa). In parcul Bazilescu trec avioane. Bar-buf mari. Fac un zgomot mare, si ma cam sperii, dar e frumos sa le vezi cum zboara pe deasupra ta. A fost super. Dar duminica a fost si mai si. M-am trezit devreme sa nu pierd nimic din aceasta fantastica zi. A urmat laptele luat in pat la mama si tata. Era doar vreo sase si jumatate. Tati, de ce dormi?! Hai la distractie! E duminica! Am bagat si celebra mea propozitie, de fapt cred ca prima propozitie facuta de mine: Tati, brrruuu pah !

Tati se freca la ochi. Ma tinea in brate intr-un echilibru destul de instabil. Mai mult dormea. Pe geam, din statie autobuzul pleca! Mai mult ca sa-l trezesc, i-am spus: Tati, abaz pah! Tata s-a uitat la mine si mi-a spus: Mergem cu autobuzul azi, iti promite tati! Iar cand tati promite ceva, asa ramane.

Sa fi fost cam sapte si ceva cand am coborat in statie. Abazul a venit repede. Nu era inghesuiala. Am plecat si tata m-a pus in scaun apoi a taxat bilet. S-a asezat langa mine. Stateam la geam. Ce frumos e. E chiar mai frumos decat in bru-bru. Abazul nu merge asa repede dar esti mai sus si vad mai bine.

Am trecut si de Ciresarii si tot in abaz suntem. Tati, ai adormit iar?! Nu trebuia sa coboram?! … Mergem in alta parte, ma linisteste tata! Am coborat departe, pe undeva unde n-am mai fost. Tata imi explica ca la acel muzeu a fost facut el pionier, si imi explica ca acum eu nu o sa mai fiu facut pionier. Bine ca e el destept. O luam pe strada in sus. Trecem pe langa curtea unei biserici, se aude slujba de dimineata transmisa prin boxe. Un batran cu barba alba ne invita sa intram putin. Desi nu tineam prea tare, tata ma trage de mana si intram in curte. Tata, baca … au banci … hai acolo! Ne asezam si tata scoate arma secreta care ma tintuieste pe banca pentru cinci minute, sticks-urile! Mananc sticks-uri si ascult slujba. Nu inteleg prea multe, dar tata zambeste … inseamna ca e bine. Slujba e monotona asa ca dupa 15 min si o punga de sticks-uri ne hotaram sa plecam.

La iesire, nea’ Doru ma pune sa bat palma cu el. Ii fac pa, si zambeste sagalnic. Nea’ Doru are maini muncite, asa ne-a zis. Mai merita un pa pentru asta si nea Doru rade fericit. Traversam bulevardul Kiseleff si mergem in parcul de langa muzeul geologic numit candva si Cutudrom. Intr-o vale se vede un lac. Apa, tata! Tata ma asculta si coboram la apa.

Mergem pe un podet chiar peste lac. Apa nu e chiar curata dar mie imi place oricum. Ne oprim pe podet. Tata se apleca la nivelul meu si ia o pietricica. Apoi o arunca in apa. Pleosc, si apa se misca! Hahahaha …. tati, ce frumos, se misca apa! Iau si eu o pietricica. Arunc. Pleosc! Haha ..si la mine a facut la fel. Tati, ce frumos e … cate pietricele sunt pe pod?! Am aruncat o gramada. Dupa fiecare ridicam capul la tata si radeam. Si el radea. Cata bucurie pot aduce cateva pietricele si putina apa. E frumos, tati …

Am mers apoi in parc. De departe am vazut chioscul unde canta famfara. Si in parcul Bazilescu e unul. Am ajuns si la locul de joaca pentru copii. Era devreme si nu eram decat eu si tata …. si tot parcul doar pentru noi. Si ce parc! Are de toate. Leagane chilotel in care nu mi-e frica sa ma dau pentru ca n-am cum sa cad, o platforma imensa cu doua topogane, tuburi si multe trasee de escaladat, un vapor mare care pe langa timona are si volan si maneta de viteza, balansoare si o bicicleta rotitoare …. ce sa mai … cam tot ce ti-ai putea dori de la un parc. Pana si cosurile de gunoi sunt in forma de Pooh si Wacky si imi plac mult. M-am jucat peste tot, iar tata m-a insotit si m-a ajutat.  Copii au inceput sa apara in parc. Eu deja aveam peste o ora de jucat. Imi era deja foame.

Am plecat spre abaz. Trecem pe langa o cladire interesanta. Tocmai ii montau geamuri noi. Aici a facut tata liceul, se lauda tati. Uite, chiar la geamurile alea aveam clasa, continua. Arata bine, e frumos, sa vedem, poate ajung si eu pe aici. Mai e insa … tata ma ia in brate si traverseaza repede cu mine … tocmai venea abazul.  Am prins locuri si la venire. E tare frumos cu abazul!

Am mers iar la magazin, doar cu tata, apoi pana la matusa Dana in Giulesti. Am ajuns obosit dupa pranz acasa si am dormit. Ca de week-end, aproape patru ore. Apoi pe seara am iesit cu Buni la plimbare cu carutul. A fost un weekend foarte frumos.

Abia astept sa vina urmatorul. Chiar merita cinci zile de gradinita pentru asa ceva!

E iarna! Si iarna seara vine foarte repede. Imediat lumina se moaie incet si afara se lasa negura. Varianta 1 de seara ar fi asa: Sunt afara acum. Oamenii trec grabiti pe langa carucior si luminile de pe 1 Mai si Grivita imi intra obsesiv in ochi. Cred ca ar fi mai bine sa ii inchid. Oricum varful nasului imi ingheata usor. E frig tare. Sunt captusit tot, am atat de multe haine pe mine ca sub ele aproape fierb. doar mainile unde am doar o pereche de manusi par OK. Iar varful nasului imi ingheata, in continuare. Acum superBuni, il acopera grijuliu cu un fular care oricum imi acoperea gura. Au mai ramas ochii care mai indura rafale de vant ocazionale. Buni, pentru astia avem vreo solutie? Raspunsul nu l-am mai auzit. I-am inchis deja si acum visez ceva frumos prin aerul tare al iernii ce bate la usa.

Varianta 2: Sunt zile in care superBuni nu poate veni sa ma scoata. Prelungim la maxim distractia de a ma juca cu mamaia in mijlocul sufrageriei. E frumos cu mamaia. Ma lasa sa fac orice. In toiul jocului se aude cheia rasucita in usa. Sa fie mama, sau tata?! Uraaaa, sunt amandoi. acum trec din brate in brate …ufff ce reci sunteti pe maini. Tata desface repede caruciorul. E bine, deci mai iesim si in seara asta. Imi place cu tata la carut, intotdeauna incearca rute noi, chiar daca cateodata mai nimerim si pe strazi mai intunecate cu caini care latra. Cat sunt cu tata n-am de ce sa ma sperii. Iar daca mi-e tare frica, ma culc si uit imediat.

Gata, am simtit. Sunt in fata blocului. Intotdeauna ma trezesc cand ajung in fata blocului. Sau, ma rog, aproape intotdeauna. Urcam cu liftul. Sunt atat de incotosmanat ca nu mai ajung sa ma joc cu peretii de metal ai liftului. Tata imi scoate manusile. Gata, am ajuns. Acasa sunt si mamaia si superBuni. Ambele ma asteapta impacientate. Trec iar repede din mana in mana si toata lumea si minuneaza pentru a 10 oara doar azi de cat de mult am mai crescut si cat de destept si frumos sunt. Mi-e cald deja dar hainele incep sa zboare. Apare si cada. E un semn bun. Dar mi-e cam foame. Trebuie doar sa scancesc putin si treaba e rezolvata. Bibiul numai bun cu lapte incepe sa curga repede in burtica. Ma incalzesc si ma inmoi. Gata?! … A mai e , dar dupa baita. E tare buna baita. Calda si placuta. Stai sa ma uit la putza. E OK. Pare in regula. Controlul de rutina e gata. Si baia e gata. A trecut chiar foarte repede. N-am apucat sa ma joc nici nu stropi si nici cu puiul. Urmeaza masajul acum, dar mi-e si cam frig, si cam foame, si cam somn. Ciudata combinatie …. nu-mi placeeeeeeeee. Hai cau terminat cu masajul mai repede si m-au varat in pijama. Hei, mai era ceva prin bibicul ala, nu uitati de el. Se stinge lumina din tavan. SuperBuni se apleaca si incepe sa-mi dea restul de lapte. Zambeste fericita la mine. Spune ceva in gand, stiu eu. Gata m-am plictisit si ochii sunt cuprinsi de praful lui Mos Ene. Mai e ceva lapte dar nu mai pot. Suzi, da-mi pe suzi, asa cu doua ca sa fiu sigur ca nu le pierd prin somn.

Ma rasucesc si incepe visul unei nopti de iarna. Nu e chiar un vis …. in scurt timp chiar voi putea face asta. Pe maine dimineata!

Sfarsitul de luna mai e foarte frumos. Vremea e numai buna, cand e cald, cand e racoare! Daca prind si fara ploaie fac cate doua plimbari zilnic. Ziua e din ce in ce mai lunga si la fel si plimbarea de seara. Primesc vizite, joc, ascult povesti … se intampla foarte multe. Atat de multe ca nu mai apuc sa le scriu pe blog.

Luna mai e o luna speciala. Aduce tot cei mai bun din vara, capsuni, cirese si flori peste tot. Din pacate eu trebuie sa ma multumesc doar cu mere si ceva caise. Dar va fi singurul mai in care nu mananc capsuni sau cirese sau visine …. va promit! In luna mai sunt multe sarbatori si tot atatea prilejuri de mare bucurie. Pe langa ziua lui tata si a matusei Dana, foarte multi alti prieteni isi serbeaza zilele de nastere. Aproape ca nu ai cum sa te plictisesti in mai.

Dar din pacate, iaca ca mai sunt doar cateva zile si se termina si luna mai. Si vom intra in lunga vara fierbinte (speram sa mai si ploua desi cand ploua e mai nasol ca nu ies la plimbare).

Sfarsit de ianuarie. E vreme rece, prea rece ca sa ies afara. Si vant. Puternic. Au fost deja stabilite unele detalii ale botezului, de fapt ce e mai important, biserica. Sper sa nu fie asa de frig si atunci. In rest treburile par OK. Mama si tata nu reusesc sa se hotarasca daca sa-mi continue tratamentul de Sab Simplex sau nu. Parca e putin mai bine dupa masa cu el. Hemangiomul care distruge putin look-ul meu de artist a stagnat la niste dimensiuni destul de maricele cam de doua saptamani. Toata lumea imi spune ca sunt o persoana importanta pentru ca sunt o persoana insemnata. E posibil totusi sa ajung si la un dermatolog. Week-endul care a trecut nu a mai fost asa frumos ca cel precedent. A adus insa si acesta o plimbare destul de lunga cu superBuni. Pacat ca bunelul nu a invatat inca cum se pliaza caruciorul dar va avea tot timpul pentru cand am sa cresc mai mare si am sa ies cu el in parc.

Am ajuns la mese constante de 120ml/masa si la un numar aproape ca cel din manual. Vedem cum mai decurg lucrurile dupa ecografia din 7 feb. de la Medicover. Intre timp sper sa devin membru si sa nu mai fie problema cu cardul.

Avand in vedere vremea neprielnica mi-am luat ceva timp si am facut upgrade la core-ul sitelui la WordPress 2.1. Sper sa fie o platforma mai buna decat cea anterioara. Sunt cu gandul si la un design nou, dar poate mai incolo. Pana la momentul in care voi aduce un nou design privesc in tavan, incerc sa ma plictisesc cat mai greu in momentele in care mama sau tata nu pot sta langa mine.

Am planuri mari, si de fiecare data cand ii vad pe mama si tata, rad pentru ca ei nici nu se gandesc la cate chestii imi trec mie prin minte. Ii vad fericiti, pentru ca atunci cand eu zambesc ii vad si pe ei ca rad si se stramba la mine.

Revin in timp cu detaliile pregatirilor de botez, dar pana atunci mai pun un film pe video.tsk.ro, un film de acum o saptamana si ceva, cand in gradina botanica era caldut si bine. Intr-o duminica.